Fluiera un tren in gara

FLUIERA   UN   TREN   ÎN   GARĂ  

Autor:  Maria Nedelcu  

Fluiera un tren în gară,la un ceas târziu de noapte,
Cu-o valiză într-o mână,eu,speranțe port în spate.
Trenul amintirii mele,a plecat din gara vieții…
Mi-a purtat spre o gară nouă,durerea din tinerețe.

Azi mi-am încărcat bagajul,în vagonul părăsit,
Și în stația sortită,coborâ-voi în sfârșit…
Ca să te găsesc pe tine,fericirea mi-ai promis,
Ce durere nesfârșită,la mine n-ai mai ajuns.

Poate trenul meu sosit-a,într-o stație greșită,
Poate al tău a deraiat,nu stiu dragule…ce fac?
M-am trezit în noaptea neagră,pe-un peron pustiu,uitat,
Așteptându-te iubire,inima mi-a înghețat…

Stau tăcută și discretă,pe-un peron cuprins de umbră 
Doamne câte trenuri vin,în nici unul nu ești tu…
Acarii schimbă macazul,schimbat-au al meu destin,
Am luat un tren greșit,iată unde am ajuns…

Glasul roților de tren,îmi răsună în urechi…
Încă-l mai aud și acuma,tu cu el iubire pleci…
Caut lăcrimând cărarea,către gara de-altădată’ 
Vreau să mă întorc acasă,tu să-mi spui că am visat.