COPIL CU PĂR BĂLAI
Autor: Aurelia Oancă
Cu chipul trist, cu pas greoi
Și ochii plini de lacrimi,
În brațe-ți duci și îl ogoi,
Copilul fără patimi.
De-atâta drum a obosit,
Putere nu mai are,
Iar sufletul neostoit
Se lasă în picioare.
O mamă-ar vrea, dar nu mai e,
E dusă-n veșnicie,
Copila nu știe de ce
E goală-a ei pruncie.
Povara sufletului, grea,
Răzbește infinitul
S-aducă liniște ar vrea
Când vine asfințitul.
O! Drag copil cu păr bălai
Așază-te-n visare
Acolo mamă o să ai
Și-ncet vei crește mare!
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 