Autor: Mugurel Puscas
Demult, pe plaiuri cu zăpezi celeste,
Stăteau bătrânii vremii la taifas,
La vetre-ncinse-n clipe de răgaz,
Cu dalbe adumbriri în bărbi şi plete.
Prunci odihneau la sân de Mir şi lapte,
Cu furca-n brâu, lin, se torceau ” porunci „,
Puneau Ţara la cale mândre ” frunci „,
Din simple bojdeuci, nu din palate.
Biserici cu Agheasmă Mare şi poveţe,
Ne aşteptau cu Har de Sărbători,
Din cer cădeau fulgi – îngeri… Sub ninsori
Vedeam pe Dumnezeu zâmbind pe feţe.
E Gerul Bobotezei… Sacră iarnă
Cu amintiri, troiene, sănii, vis,
Se-ntorc străbuni din timpuri, din abis,
Cu chipuri blânde, sfaturi să aştearnă.
E Gerul Bobotezei sfânt şi aspru,
Mângâietor balsam pe plai şi răni,
Cu suflet sincer, rugă, vin în căni,
Să-i ascultăm povaţa de Sihastru.
Mugurel Puscas
( vol. Călătorul, ed. Vatra veche, 2018 )
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 