Steaua cazatoare

Când visul ei hrănit cu amintirea
(Din noaptea jurăminţilor fiebinţi)
S-a stins uşor, nu i-a ucis iubirea,
Dar i-a aprins durere-n suferinţi.

Hoinar nestăpânit cu şic şi farmec 
Am fost robit de-alt murmur în descânt
Acum din nou iubirea i-o adulmec
Dar cu figuri nu pot s-o mai încânt.

S-anlănţuit în temniţa tristeţii
De unde nu mai poate evada,
Tăiat-am fiarele şi-am spart pereţii 
Dar nu o pot clinti sau invada.

O fee s-a uscat însingurată
Trădată de sărutul efemer,
De vis pierdut şi de alean furată
S-a întrupat în steaua de pe cer.

Iar eu privesc cum steaua cade-n mare
Arzând de dor şi vis neîmplinit
Aş vrea s-o prind şi să-i ofer o floare
Dar nu mă vrea cu ea în infinit.