Mi-e dor

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

De-aici din depărtări străine
Iubită mamă azi te-anunţ,
Mi-e dor de casa mea, de tine
Şi-am să mă-ntorc, şi-am să renunţ.

Mi-e dor de-alintul şi cuvântul
Ce-l frământai în dimineţi,
Când în cuptor ardea doar vântul
Şi făceai pâine din tristeţi.

Mi-e dor de uliţa cu tină
De mersu-ţi greu, răvăşitor,
Când în credinţa ta creştină
Mă luminai cu viitor.

Mi-e dor de tata, de dojana
Ce o primeam când mai greşeam,
Azi încă mi-e deschisă rana 
Că a plecat şi nu-l mai am.

Mi-e dor de glia mea străbună
Unde-am crescut şi m-am lansat,
Unde furam roze din lună
Pentru domniţele din sat.

Mi-e dor de munţii mei, de deltă,
De mare şi câmpii cu maci,
Să cânt cu valul în revoltă
În graiul nostru de la daci.

Am să revin în prag de iarnă
Când tot românul s-a gătat,
Unitei ţări să îi decearnă
Un centenar de neuitat.

Şi-am să m-ămbrac la sărbătoare 
În strai străbun cu tricolor…
Frumoasă Românie Mare,
N-am să mai plec nici dacă mor!