OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI
Autor: Gabriel Ionescu
Tu Doamne, ocroteste-i pe Români.
Dar nu pe toți. Numai pe patrioți.
S-au adunat în Țară-atâți nebuni,
Că nu ii mai deosebești pe Buni, de hoți
.
Sunt mulți din cei trimiși cu trebi, afară,
Ce au uitat și unde s-au născut.
Pentru câțiva arginți fac de ocară ,
Și își bat joc de cei ce i-au crescut.
Chiar de curând, o javra neromână
Cerea să ni se ia dreptul de vot .
La graniță, soldați cu pușca-n mână,
Când se întoarce, să-i dea peste bot.
Alt individ, un lăutar afon,
Ales de proști drept șef la un partid,
Dus la americani pe post de gramofon,
Își punea Țara lui, cu spatele la zid.
O altă fostă procuroare comunistă,
Și Mare, mare amatoare de tărie ,
Susține afară, lucruri care nu există
Și aduce Țară-atâți prag de nebunie
Și ca să punem o bomboană pe colivă,
Mai vine și un amărât de-ambasador,
Tratează Parlamentul ca pe o Cooperativă,
Nesocotind voința-ntregului Popor.
.
Și as putea continua mai multe strofe.
Denigratori de țară-avem destui .
Cozi de topor, provocatori de catastrofe,
Hastag Rezist, ce și-au pus cinstea-n cui.
Tu Doamne, ocroteste-i pe Români .
Avem în Țară și Români de omenie .
Sunt Oameni Mândri, muncitori. Sunt cei mai buni.
Adu-ne Doamne și puțină bucurie.
Sunt voci ce zic că din Carpați, vine Mesia,
O fi, n-o fi, e-un adevăr ce numai Tu il știi.
Dar ocrotește Doamne România,
Ia-i Tu pe răi.. și du-i. Dar, în pustii.
Țara e azi, cu mult mai dezbinată,
Decât era când aveam Domnul, pus de Poartă.
Parcă-i nebună, lumea asta toată,
Când ni se ia tăcem, când ni se dă zbierăm. Ce soartă.
Tu Doamne, ocrotește-i pe Români.
Dar dă-le Doamne și mintea din urmă.
Fă-i să își amintească Doamne de străbuni,
Și scoate-i Tu, pe cei mai buni , din turmă.
De acelasi autor:
