Minunea ochilor albaştri
Autor: Gabriel Ionescu
Minune vie a ochilor albaştri,
Smaralde, perle, viaţă, poezie,
A minţii mele dragă nebunie,
Sunt pe pământ, sau înălţat la aştri ?
Mă pierd de tot când mă cufund în ei,
Nu mai văd lumea, nu mai văd nimic,
Mă micşorez ca un atom, mic,mic.
Mă-nbată doar mirosul lor de tei,
Ce vrajă, ce magie poate- avea,
Adâncul lacului ce-l poartă în priviri,
Ce m-obsedează până-mi ies din firi,
Cu globu-i fin, cioplit în peruzea.
Minune vie-a ochilor albaştri,
Smaralde,peruzele,chip cioplit,
Tu vindeci omul, doar cu un clipit,
Şi mă ridici sau mă cobori din aştri.
De acelasi autor:
Poezii pentru sufletul meu 