FEBRUAR
Autor : Mugurel Puscas
Caducă iarnă peste toate,
Peste păduri, amor sau lumi…
Zăpada sufletului, mată,
Sufocă doruri, vis, genuni.
O simfonie e zăpada,
Un mit străvechi, imaculat,
E iarnă ludă, amăgire,
Iubirea? Vis de ger, furat!
Păşesc într-un decor de umbre,
Te caut, te doresc… Te simt!
Se-ntorc vernale, tandre clipe,
Topind inert neanotimp.
Te simt stingheră şi străină,
Icoana unui timp trecut,
Un ultim jind de fulgi ne-mbie,
Valsând, într-un decor de lut.
Trupuri de nea, atingeri line…
Al trupurilor cald poem,
E amăgirea altor vremuri,
Când ne trăiam clipa, boem.
Plecat pe cărărui de gheaţă
Prodig mi-e sufletul, stingher –
Doresc, topesc, iubesc în tine
Zăpada lumii… Lerui, ler.
Iubita mea din vremuri dalbe,
Portret celest, suflet de nea,
Îţi dăruiesc sfârşit de iarnă…
Iubirea, visul, pana mea.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 