
Autor: Elena Tudosa
Te-ai pierdut printre ginduri și tristeți,
În așteptarea zorilor unei noi dimineți,
În tăcerea muta a acestei sumbre nopți,
Iti contempli viata tristei tale sorti.
Pe muchia unei șoapte glasul te cheamă,
Inima-ți suferinda de a durerii rana,
Inecata în plins in noaptea pustie
Încearcă sa lupte, sa reînvie.
Îngerul din tine e trist și obosit,
Zborul ți-e frint, aripa îți este rupta,
Printre stelele din cer, atit de rătăcit,
Spre-o raza de lumina se zbate și lupta.
Nu e ușor sa suferi din dezamăgire,
Nu e simplu sa te ridici din nou în zbor,
Îngerul decăzut din zborul înalt de iubire,
Încearcă să-și mingiie sufletul rănit de trădător.
Timpul doar timpul este cel ce va face,
Sa renască în înger forța de a zbura,
Adunind în suflet un strop de liniște și pace,
Spre-un alt zbor divin se va reinalta.
Cautindu-si rostul în aceasta lume,
Deși în sufletul sau durerea încă mai zace,
Îngerul calator pe firul unui dor aripile-și desface,
Și regasindu-si curajul, zboară iar în înălțime.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
