Autor: Mihail Janto
Trecut-au anii dulce mamă,
azi noapte mi-ai trimis un vis
și dorul greu din nou mă cheamă,
la florile ce ți-am trimis.
Mă-nchin și azi la umbra bolții,
să-ascult odat` iar glasul tău,
ca cerșetoru-n fața sorții,
să șterg povara unui hău.
Eu știu că n-ai plecat departe,
dar cum să-ți spun cât te iubesc?
un viscol inima-mi desparte,
din tine-am suflet să trăiesc.
Cât m-așteptai la o fereastră,
în lacrimi, griji, să mă mai vezi,
trecea și noaptea cea albastră,
treceau de multe ori și-amiezi.
De liniște mi-e atât de teamă,
mi-e teamă chiar și să gândesc,
durerea plânge-n mine, mamă,
mai stai te rog să te privesc!
– “Mai stai copile doar o clipă,
să te ascult e-un dar ceresc,
nici fără mine să n-ai frică,
eu și din ceruri te păzesc“…
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 
Versuri foarte frumoase in memoria mamei plecate !! O tristete invăluie sufletul si regrete târzii că nu reusim mereu să le accordăm mai mult timp când sunt incă in viată !! Bunul Dumnezeu să-i aibă in pază !
ApreciazăApreciază