Maruca

Măruca

Autor: Stefan Doroftei  Doimaneanu 

 (la nașterea nepoatei mele)

 

Pe file de timp așteptarea zâmbește

S-a ivit din neant un înger de fată,

Avidă de lume la viață privește

Un drum are-n față și-un dor să-l străbată.

 

Pornește vulcanic și sună cu glasul

Cu scâncet și gânguri, cu foame și sete,

Alungă tristețea în vânt cu surâsul

Primit de la cerul tixit cu paiete.

 

Și crește în voce și-așteaptă alintul

Și-adoarme în leagăn prea plin de iubire,

Străbate cu ochii întreg labirintul

De forme, culoare, cu voci și vorbire.

 

Se-agită întruna și prinde secunde

Pe care le prine în păr la mămuca,

Și plină de haruri în viață pătrunde

Șa poartă un nume: ea este Măruca.

De acelasi  autor: 

Si iar visez

Vinul

Scrisoare peste timp