Autor: Elena Tudosa
Cumplit e afara și cerul parca
Pustiu, ca Stelele s-au stins, nu sint,
O mantie trista de plumb imbraca,
Din care fulgi mari curg pe pamint.
Viscolul urla, răpus de durere,
Valuri de nămeți împrăștie în zari,
Drumurile ce le făceai cu placere
Au devenit strimte cărări.
Gerul în zori și Soarele-n gheata,
Pe cer nu-l mai vad aparind,
De jur imprejur e numai o ceata,
Iar tu iubite exiști doar în gind.
Și sufăr, aștept, c-ai veni încă mai sper,
E împotriva și vremea asta Ciineasca,
As vrea sa fac Cararusa pina la cer,
Sa pot să-mi găsesc liniștea sufleteasca.
Atit îmi este de dor de tine,
O clipa fără sa ma gindesc nu trece,
Tristețea parca, a înghețat totul în mine,
Căci și sufletul îmi devine din ce în ce mai rece.
Cumplit e afara și cit de mult ma apasa,
Sa ma trezesc singura-n zori,
Cumplit e afara, cumplit și în casa
De-atita singuratate și dor.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 