Doina zilelor de maine

doina zilelor de maine de mircea trifu

DOINA ZILELOR DE MÂINE 

Autor: Mircea Trifu

Dac-aș ști să mă dezleg de a mea singurătate, 
Aș dori, eternitate, să mă-ngroape-al tău pământ 
Și-aș lăsa orice cuvânt de pe coală să devină, 
Clipa ta fără odihnă pe oricare-al meu mormânt.

De-aș putea s-ajung la mine uneori să mă ridic, 
N-aș mai fi un om calic cu nici unul dintre voi 
Și m-aș îmbrăca în foi și-aș lăsa să mă cuprindă, 
Noaptea, tainică osândă rătăcind ca un strigoi.

Dac-aș fi de ziua noastră doar un pic de poezie, 
Închinată numai ție, m-aș lăsa să mă arunce, 
Unde nimeni nu se duce, în profunduri necitite, 
Căci sunt cele dăruite doar femeii de pe cruce.

De aș fi când n-aș mai fi, aș dori măcar să șuier 
Pe o coală ca un fluier din a ta cerneală-albastră, 
Cu o ploaie la fereastră ce-ți doinește visul dulce ,
Înainte să se culce muntele și mintea noastră.

De te-oi sătura de viață să îți lași deschisă poarta 
Și te voi purta în alta, undeva la miezul nopții,
Unde-ți sunt coperta cărții, iară tu în mii de pagini, 
O pădure de imagini fără mugurii tristeții.

De acelasi  autor: 

Linistea din lacrimi calde

Marea-n pungi de plastic

Pagina Mircea Trifu

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.