
ÎNTÂLNIRE
Autor: Aurelia Oancă
Când toamna s-a-ntâlnit cu iarna
Cu fulgi de nea ușor pudrată,
O salută cu frunze roșii
Și c-o tulpină aplecată.
Dar iarna nu știe de glumă
Obrajii toamnei i-a-nghețat,
Acoperind cu-a ei podoabă
Bujori ce-n frunze-au adăstat.
De sub căciuli de iarnă groase
Privesc și clăile de fân,
Se sprijină cum pot în cârje
Ce-s puse-n vară de stăpân.
Cu ramurile înghețate
Stă o răchită lângă gard,
Își tremură în suflet viața
Și-n mugurii ascunși ce ard,
În visele de zile calde,
Dar până-atunci e vreme lungă,
Deci toți se-nchină și oftează
Cu sufletul pitit în dungă,
Și-și cântă în tăcere somnul
Sub pătura de nea depusă,
Visând la primăvara dulce
Și la o iarnă rece, dusă!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
