IZVORUL
Autor: Aurelia Oancă
pictură: Maria Berciu
Izvorul își cântă balada
Cu susurul lin, tremurat,
Străbate pădurea străveche
Și solul de vreme uitat.
În fiece strop e-o poveste
Ce-și deapănă firul duios,
Ca doina ce-i pusă în frunză
Și-o cântă cu vântul sfios.
Ascultă-i cântarea când curge
Și bea-i apa rece venind
Din tainice ere ce poartă
Istorii uitate de gând.
În liniște curge și tace
Și viață aduce cu el,
Învață-i povestea cântată
Pe undele-i de menestrel!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 