Nimic nu-mi datorezi

Când nopțile iar sufletu-mi strâpung,

sper să te-ntâlnesc din nou în viață,

căci clipele rămase nu-mi ajung,

stând cu mine însumi, față-n față.

 

Aș vrea să-ți cer în brațe să mă strângi,

stiu că-ți dorești, nu te grăbi să pleci!

În două jumătăți de vrei să plângi,

și la pământ, cândva, ai să te-apleci.

 

Azi am să–ți cer și ultimul cuvânt,

m-aș ancora în suflul tău pe veci,

să-l simt de-oi fi și pulbere în vânt,

să-l simt din nou pe-acasă când mai treci.

 

Am să-ți mai cer și ultimul sărut,

de mâine trupu-mi nu-ți cere dovezi,

ca să-l păstrez în carnea mea de lut,

mai mult de-atât, nimic nu-mi datorezi…

De acelasi autor: 

Ultimul suras

Te apropii tacut

Un strop de suflet