Imi zboara gandul

imi zboara gandul de teodora dumitru

Îmi zboară gândul…

Autor: Teodora Dumitru

Acum când scriu aceasta poezie,
Îmi zboară gândul peste tot, prin lume…
Mi-e dor de iarba crudă pe câmpie
Și de frunzișul fraged din pădure…

Parcă mă văd la marginea pădurii,
Cum caut printre pâlcuri cu verdeață,
Firave daruri dragi ale naturii,
Flori timpurii ce se întorc la viață…

Mă văd pe crestele înzăpezite,
Acolo, sus, mai lângă Dumnezeu,
Văd soarele cu raze primenite,
Topind zăpadă de sub pasul meu !

Mă văd prin satele pierdute-n munte,
Cu oameni harnici, buni și credincioși,
Cuprinși de treburile lor mărunte,
Cât de curați, de blânzi,de sănătoși….!

Mă văd plutind pe nesfârșite ape,
Cu gândul dus spre țărmuri depărtate,
Mă duce sufletul să fiu mereu aproape,
De dragii mei copii….plecați departe !

Acum când gândurile mele-naripate,
Ocolesc pamântu-n lung și-n lat
Cum să-i spun sufletului….nu se poate!
Se bucură și el….că l-am plimbat !!!!

De acelasi autor: 

Dor de primavara

Viata ,ca o carte…

Clepsidra

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.