Recurs

Recurs
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu
Primit-am azi sentinţa
Şi-s vinovat desigur
Că te-am iubit în taină,
Cât nu mi-a fost permis,
Acum aştept răspunsul
Completului din tine,
Căci vreau să ştiu, recursul
Dacă mi-a fost admis.

N-accept sentinţa ta;
Tu nu ai înţeles
Că-n lacrima iubirii
Dansează albi hulubi,
Te-ai revărsat spre altul
Ce nu te-a vrut pe tine
Acum până şi noaptea
Ţi-e plină de incubi.

Iar doruri… câte doruri
Îmi înfăşoară gândul
Şi-mi împletesc regretul
Cu-a nopţilor petale,
Nici luna nu mai doarme
De-atâta nerăbdare
Şi ne aşteaptă-ntruna
Pe-a cerului ei cale.

Acum, pierdut de tine ,
Prin cântece te caut
Şi în privirea florilor
Unde te ascundeai,
Sau printre răsărituri
Cu cerul prins în valuri
Unde în zorii veseli
În visuri te scăldai.

Rejudecă-mi iubirea,
Acordă-i circumstanţe
Ascultă-i şi pe martorii
Din lacrimile-mi seci,
Întrabă universul,
Şi luna şi pe stele
De ce gându-mi nu doarme
Şi-i plin de lilieci.

Acceptă c-ai greşit
Şi-ai înclinat balanţa
Spre freamătul din tine
Ce n-a putut alege,
Eu îţi trimit degrabă
Bucăţi de-alean şi suflet
Pentru a ta iubire
Ce-n noi se reculege.

De acelasi autor: 

Punct

Nedumerirea Marutei

Pagina Stefan Doroftei Doimaneanu