Romanul s-a nascut poet (Acrostih)

Romanul s-a nascut poet de Gabriel Ionescu

ROMÂNUL S-A NĂSCUT POET (Acrostih)

Autor : Gabriel Ionescu

Românul s-a născut mereu poet,
Or asta,e un dar lăsat de Dumnezeu,
Mă tem că ce vă spun acum nu-i un pamflet,
Azi Poezia, chiar e hrana Sufletului meu.

Normal, constat surprins plăcut şi chiar uimit,
In ţară, sunt aşa de mulţi cei cu talent,
Aşa că trebuie să fiu chiar zăpăcit,
Si nu sunt eu, eu singur, competent.

Am tot citit din clasici, Poezie,
Istoria Literaturii i-a cinstit
Numai că astăzi, într-o frenezie,
Toţi cei care decid, s-au cam prostit.

Oamenii mari, sunt scoşi din manuale,
Rămân copiii fără Eminescu,
S-avem în librării, doar funduri goale,
Ce l-au înlocuit pe Păunescu.

Uite, mă bucur şi-i iubesc pe creatori,
Frumoşi ce-administrează grup de grup,
Avem mereu prilej de sărbători,
Toţi, noi poeţii, suntem ca-ntr-un stup.

Acum citesc uimit doar poezie bună,
Şi scrisă cu talent de mulţi români,
Prin asta dovedim că înpreună,
Românii, sunt Poeţi şi suntem buni.

Ei bine-am cunoscut aici, femei frumoase,
Pline de har, dar şi cu mult talent,
Or versurile lor sunt graţioase,
Ele făcând şi eunucul, om potent.

Zilnic citesc cu drag, români de- afară,
Iar ei nu au uitat că au plecat,
Eu pentru ei, din iarnă aş face vară,
Greu, dar mă-nclin în faţa lor, deşi-s barbat.

Aş vrea să tipărim o carte mare,
Bifând ce scriu Românii cei huliţi,
Iar cei de-acas şi cei de peste zare,
In ţara lor, să ştie că-s iubiţi.