Primăvara vieții
Autor: Teodora Dumitru
Am fost şi eu ,cândva, copil crescut la țară ,
Şi-mi pare rău că anii, iute au trecut !
Gândindu-mă mai mult , începe să mă doară,
Că primăvara vieții s-a dus ca frunza-n vânt !
A rămas în urmă, undeva, departe
Pe poteci înguste , pe plaiuri cu flori,
Pe câmpii întinse, de soare scăldate,
Undeva, ascunsă, în ai vieții ,zori !
A fost fila vieții ,coala nepătată,
Plină de poveşti şi surâs curat ,
A fost bucuria în izvor scăldată,
Dar şi puritatea ce m-a mângâiat !
Tot urcând pe trepte, am trecut prin toate ,
Şi-am lăsat în urma dulcea primăvară,
Doar în amintiri mai găsesc păstrate,
Clipe fericite , de copil la țară !
Parca văd şi-acum câmpul cu verdeață,
Unde mă jucam printre mii de flori,
Unde înălțau imnuri pentru viața,
Cor de păsărele, cu-ale lor cântări !
Parcă văd şi-acum cumpăna fântânii ,
Drumul lung de țară pe care alergam ,
Şi când ne-ascundeam în mijlocul şurii,
Când de-a fața-ascunsa cu toți ne jucam !
Câte-ar fi de spus , aş umple o carte ,
Cu momente dragi din primăvara mea,
Pe care le am în suflet păstrate ,
Ca pe o comoară, ce n-o pot uita !
De-aici din toamna vieții, prin ochii amintirii,
Mai privesc în urmă şi mă regăsesc,
Lacrima imi joacă în clarul privirii,
De primavara vieții când imi amintesc !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 