Plange codrul,

Plânge codrul,

Autor: Elena Tudosa

Plânge codrul supărat,
Crengile-i trosnesc de vint,
Și se pleacă leganat
Pân’aproape de pământ.

Plânge codrul se-nfioara,
Și suspina-ncetisor…..
Răsuna frumos în vară,
Acum doar un cârd de ciori,

Croncanind în cerc se strâng,
Și zburând deasupra lui,
Aripile-n zbor zbatind
Mai dau viață codrului.

Plânge codrul suspinând,
După frunzele-i căzute,
Pe nimeni nu vezi umblând,
Pe cărările-i tăcute.

Geme codrul și jeleste,
După vară -i este dor,
Doar izvorul clipoceste,
Și se scurge-ncetisor.

Nu-i țipenie de suflet,
Totu-i trist și părăsit,
Se aude doar un răcnet,
Ciorile-n zbor Croncanind.

Iarnă tu, anotimp sobru,
Fără cânt, flori și verdeață,
Cum ai pedepsit tu codrul
Lasindu-l fără de viață ?!?

Fă să-ți zboare zilele,
Cum zboară gândul haihui,
Să treacă, ca clipele,
Adu vara codrului,

Să răsune de cântări,
Să se umple de verdeață,
Iar eu să merg pe cărări,
Și să mă bucur de viață,
Cu iubirea mea de brațe.

De acelasi autor: 

Sfanta cruce

Canta , canta , pasarea

Chiar în zi de Dragobete,