Primavara iernii

primavara iernii de g ionescu

PRIMĂVARA IERNII

Autor: Gabriel Ionescu 

Nu știe nimeni, cât de lungă-i Iarna,
Eu însă, am intrat în Primăvara ei.
Și-am auzit chiar mult prea tare goarna,
Ce m-anunța: Ai grijă, anii-s grei.

Am inventat o Primăvară-a Iernii,
Sperând să prind și-o Vară chiar și Toamna.
Și-aș vrea s-aud cât mai târziu vecernii,
Să nu fiu disponibil, când vrea DOAMNA.

Invenția cu Anotimpurile Iernii,
Fata Morgana-a omului citit,
E o speranță. O păcălire-a vremii.
Și reușind, rămâi chiar tu uimit.

E timpu-n care vine inventarul,
A ce-ai făcut, ce-ai spus, ce-ai realizat,
E timpul ca să vezi de-i plin paharul
Și de ai timp pentru finalizat.

Când linia o tragi, să nu-ți dea minus,
Să-ți dea cu plus. Așa e bine, asta știi,
Cât de puțin, măcar cam cât un sinus,
Să lași un, cât mai bine, la copii.

Nu știe nimeni cât de lungă-i Iarna.
La Iarna vieții mă refer. Cred c-ați ghicit,
Vreau să fiu surd când se aude goarna,
Care anunță, finishul hulit.

Nu mai lungesc această poezie,
Nici Viața, cu invenții n-o lungesc,
Că mă apucă chiar o fandaxie,
Și chiar o pohtă pentru ce-i lumesc.

De acelasi autor: 

Oameni si caini

Vanzatorul de iluzii

Cronos

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.