Sarutul marii

SĂRUTUL MĂRII

Autor: Aurelia Oancă

Sărutul mării-i adunat în valuri
Cu gustul lor sărat dar și sublim,
Ea-l pune când ajunge pe la maluri
Și-i fericită când noi ne iubim.

Ea simte tot ce-n lume se zidește
Prin ochii soarelui ea vede tot,
Când este rău, cu ciudă ea lovește
Și-și sparge valul plin de-al urii pot.

Când este bine, galeș ne zâmbește
Și spală malul cu slipiri de jar,
Aduce-n dar ce în adânc doinește
Și tremurând pe val îl pune iar.

Învolburarea mării în furtună
E răzvrătirea cerului senin,
Care în nori și-n vânturi se adună
Și pune-n valuri negrul său suspin.

Iubește marea și sărută-i valul
El te va-mbrățișa cu șoapta lui,
Te va urma spălând pașii pe malul
Pe care vei porni zâmbind, hai-hui!

De acelasi autor:

Pe un buchet

Ca o lebada

Apa