SUFLET ȘI TRUP
Autor: Mircea Trifu
Eu mă cobor în ceața amintirii tale,
Ecoul pașilor și mâna ta ți-o simt,
Pe ochii mei, cu gândurile goale,
Mă las încet prin vidul ce-l presimt.
Simt câteodată-n mine, nereale,
Parfumurile florii neculese,
Atunci abia prin mine trec spirale
De mângâieri, de carne ne-nțelese.
Tremurătoare mâna mi se-ntinde
Spre ceea ce ai fost și ești în mine,
Mă răstignesc pe formele rotunde
Și intru-n visul meu, ce-ți aparține.
Devin Neptun, izvoarele de lavă,
Rostogolindu-se spre cer, înaripate,
Ca doi sacrificați sorbind otravă
Din corpul lor cu buzele-asudate.
Și-ncepem iar cu începutul lumii,
Simțim ce recreează Cel de Sus,
În corpurile noastre sunt Stăpânii
La fel de sfinți și veșnici, ca Isus.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 