Tradarea

Trădarea,

Autor: Elena Tudosa

Mai sorb și acum gustul amar,
Al minciunii ce ține pasul cu tine,
Mă afund în liniștea nopții iar,
Să reflectez doar eu și cu mine.

Mă dezmint de sentimente… în tăcere,
Retrasă intr-un colț stingher al meu,
Sperând să pot renaște din durere,
Conștientă fiind că e foarte greu.

Noaptea asta albă, mi-e lacrimă caldă,
Am să te închid într-o amintire crudă,
Voi scrijeli în suflet cuvântul ,, rabda”,
Nu voi lăsa trădarea ta să îl ucidă.

Voi urla de durere, plângând lacrime amare,
Voi gusta înfrângerea, chiar de ma voi prăbuși,
N-am să – ți accept miseleasca-ti trădare,
Să – l distrugă, ca să nu mai poată iubi.

,, Mă dezic de tine, și te închid în calendare, „
Lacrimile, suferința mi-o vor vindeca,
‘N al meu colț stingher, voi găsi alinare,
Linistea sufletului sfâșiat de trădarea ta.

De acelasi autor:

Printul meu

Doar o fotografie

Privirea ratacita