Aripi frânte,
Autor: Elena Tudosa
Clopotnite răsună în urlete macabre,
Lumânările plâng, topindu-se în candelabre,
Câta rastriste Doamne, ușa la rai e-nchisa,
Cât de păgână-i lumea, când credința i-i stinsă.
De-atâta -nsingurare, durere, suferință,
Condamnați-n ghearele-ntunericului să se afunde,
Uitați de Dumnezeu, rămași în neputință,
Sunt îngeri decăzuți ce-au aripile frânte.
Cântec de heruvimi, văzduhul îl cuprinde,
Ca un lament , un cântec trist de harpa,
Întregul univers parcă e surd, n-aude,
Cum plâng neputincioși, ce-i abătuti de soartă,
Îngeri ce vor să zboare,dar au aripe frânte.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 