Zeul noptii

Zeul noptii de daniel visan d

Zeul nopții

Autor: Daniel Visan Dimitriu 

 

Când noaptea își va recunoaște vina

Și va pleca, lăsându-mi dezvelit

Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,

Tu nu vei ști, vei fi precum lumina

Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit

Prin lumea-n care simt că-s numai eu

Privindu-te, zeiță, ca un zeu.

 

Pe chipul tău, îmi voi citi menirea

Și-mi voi lua, din ochii tăi, avânt

Spre culmi, având puterea unui vânt

Pornit ca o rafală spre iubirea

Ce-i cârmuiește viața pe Pământ

Și-l face să se simtă ca un zeu,

Așa cum simt, în clipa asta, eu.

 

Îți voi șopti, când noaptea se va trece,

Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris

Când inima ți-a tresărit în vis,

Iar ochii nu știau ce se petrece

Și, pentru-o clipă, doar, ți s-au deschis,

Privind, prin întuneric, cum un zeu

Ți se-nchina. Eram, acela, eu.

 

De acelasi autor: 

Flacara sarutului

Ganduri calatoare

Sonetul zeitei calatoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.