Dimineata geroasa

Dimineața geroasă,

Autor : Elena Tudosa

Se tinguie în dimineața asta crengile și trosnesc,
De gerul iernii atât de cumplit,
Cerul parcă-i de plumb, soarele nu-l mai zăresc,
Parcă ar fi întrat de ciuda-n pamint.

Crivățul suiera mereu omătu-n rafale,
Îl stringe în mormane de nămeți,
Crapă pietrele cind pășești sub picioare,
Sub mantia albei zăpezi.

Sloiuri de gheață și flori strălucesc,
În lumina slabă de la ferești,
Nu mai vii pe la mine, e mult timp că nu te zăresc,
Și mă întreb oare pe unde ești?

Scirtie poarta de la fintina,
Vintul stă parcă s-o smulgă jos,
Cit de minunat era astă primăvară de mână,
Când ne iubeam noi doi frumos.

Stau la fereastră, cit de frig e astăzi iubire,
Și sufletul mi se pare că a amorțit,
Cât îmi lipsesc clipele de fericire,
Pe care în vară tu mi le-ai dăruit.

Oare când va trece iarna asta haină,
Să vină caldura cu verdeață și flori,
Să vii mai des iubite că în inimă
Dorul, a făcut nenumărate cărări.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Printul meu