TU, VIOARĂ VECHE
Autor: Aurelia Oancă
S-a dus în vânt toată iubirea noastră
Care de fapt, nu știu dacă era
Iubire sau o licărire-albastră
Sau vântul care-n frunze fluiera.
Iar pașii ploii a luat fragmente
De inimă zdrobită pe alei,
Nici florile de tei nu-s permanente
Cum nu-i nici apa care-ncet o bei.
Un fulger a izbit clepsidra vieții
Și vântul a luat cu el nisipul,
Pe care l-a cernut precum poeții
Aștern pe coala albă, anotimpul.
Nu voi mai pierde printre gene lacrimi,
Nici cioburi de iubire n-am să pierd,
Nu voi mai face chip din grele patimi
Și nici pe tine n-am să te dezmierd.
Rămâi cu bine, tu vioară veche,
Rămâi cu bine prăfuit arcuș,
Eu nu mai sunt de-acum a ta pereche
Și nici la tine nu mai vreau culcuș !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 