Tu, vioara veche

tu vioara veche de aurelia oanca

TU, VIOARĂ VECHE

Autor: Aurelia Oancă

 

S-a dus în vânt toată iubirea noastră
Care de fapt, nu știu dacă era
Iubire sau o licărire-albastră
Sau vântul care-n frunze fluiera.

Iar pașii ploii a luat fragmente
De inimă zdrobită pe alei,
Nici florile de tei nu-s permanente
Cum nu-i nici apa care-ncet o bei.

Un fulger a izbit clepsidra vieții
Și vântul a luat cu el nisipul,
Pe care l-a cernut precum poeții
Aștern pe coala albă, anotimpul.

Nu voi mai pierde printre gene lacrimi,
Nici cioburi de iubire n-am să pierd,
Nu voi mai face chip din grele patimi
Și nici pe tine n-am să te dezmierd.

Rămâi cu bine, tu vioară veche,
Rămâi cu bine prăfuit arcuș,
Eu nu mai sunt de-acum a ta pereche
Și nici la tine nu mai vreau culcuș !

 

De acelasi autor: 

Luna-ndragostita

Plange istoria

Pe noul drum

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.