O ultima scrisoare

o ultima scrisoare de mari lena stefan

O ULTIMĂ SCRISOARE
(un trist,dar necesar poem adresat
copilului meu.Cu drag, dar…și deja…cumplit dor)

 Autor: Mari Lena Stefan 

Îți scriu copile ție
o ultimă scrisoare.
Poți sigur,să îi spui
lejer și cert:
”Poezia vieții mele
compusă pentru tine”.
Ție, destinatar
eu, expeditor.

Deși ți-am spus de mii de ori
cât te ador, te venerez
rămân atâtea vorbe în tăceri,
cuvinte pe care eu încă
nu ți le-am spus
și-n suflet le trăiesc.

„Am fost aceea care
la plânsul tău,oricât de slab
mi-am luat repaus.
Iar pentru mine,
viața mea,puțin a mai contat.
Să mai trăiesc și eu?
De mult eu am uitat.
Tu, mi-ai fost țipăt,
eu…balsam secându-ți lacrimi.
Eu ți-am sorbit durerea
durerea și amarul.,
din prima clipă
și-n toți anii.

Am colindat cu gândul
pe larg și lung pământ
în viitorul lui să-ți fac
și ție-un loc.
Cald și luminos,
să îmi trăiești frumos.

Am scris cu ochii mei,
mereu surâzători,
pe-o rază de lumină,
o rugă pentru Univers.
Banală unora privind-o.
Luceafăr pentru mama ta,
ce-ți suspină,așa cum știe ea…
în vers.
Chiar de eram pierdută
în zbateri și nevoi,
chiar dacă oboseala, grija
și teama mă copleșau ucigător,
frica, să nu te ”las” ,să mor
lăsându-te vânatul sigur
al primei ploi, al primului
crud vânător,
acestea mă-ntăreau
și îmi stocau lumina
fiecăror nopți și fiecăror zori.

Voi fi cândva,sper nu curând,
și eu ”poveste”nedescoperită
sau poate necitită,chiar de găsită,
altora.Poate cam tristă,poate
și banală și aiuristică,
împărtășită ție,
copilul meu, comoară!
Figura mea,identică
privită în oglindă
care mă consolează.
Ți-o las pe foi tăcute
indiferente, dar nu mute
s-o legi duios,
cu drag, într-o batistă
alăturând un ban de aur
adăugâd și-o lacrimă,
dar nu prea tristă!

Voi fi și eu poveste.
Nu-i loc de lacrimi.
Fii fericit copile
și mulțumește-i doar
lui Dumnezeu,că m-ai avut
pe mine!
În ochii tăi senini, frumoși
și calzi eu îmi citesc ca-n cărțile
de Tarot, trecutul, viitorul.
Prezentul nu-mi apare încă,
Îl mai trăim acum
în cesul de descântec
încă noi doi.Doar noi.
Frumos cuplu de îngeri.

Eu încă te ”citesc”
ca pe-un roman best seller
și-ți descopăr lumina
și curiozitetea de lumea nouă.
Aceea care de mine, fiind mai bătrână,
se-ascunde.
Este firesc ca tu să fii prezentul,
la tot ce este nou.
Eu sunt și voi rămâne puriri
un fan de-al tău.Tu…
idolul meu.Tot pururi.

E timp destul acuma pentru tine.
Eu, deja plec puțin câte puțin.
Voi părăsi această lume,lăsându-ți:
cuvânt de dor, suspin
și încă de… alint.
Eu sunt trecutul.
Tu ești viitorul,
secând și tu puțin acestui
nemilos și crud destin
și…TIMP,
la al cărui festin…eu
de mult,regret
că voi lipsi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.