Asteptarea
Autor: Elena Tudosa
Ce mult mă doare așteptarea,
Din lacrimi imi curge cer,
Cum pot să-mi gasesc alinarea,
Când sentimente-n mine pier?
Pe cer soarele parcă-i șters,
De-atâta dor udat cu jale,
Iar sufletu-mi neînțeles,
E blestemat să zacă-n așteptare.
Căci așteptarea asta crudă,
Tu mi-o frămânți ca pe un lut,
De dorul tău orice secundă,
Mă chinuiește tot mai mult.
Sunt ca un inger fără aripi,
Ce-ar vrea-n imensitate ca să zboare,
Licoare-i așteptarea,sirop sărat de lacrimi,
Și drog cu gust amar in sufletu-mi ce doare.
Mi-e inima cenușă ,pirjol de foc in dor,
Imi simt cum sufletul își pierde rădăcina,
De-atâta așteptare mi-e gândul trist ca cerul gol,
Pe care soarele și-a îngropat lumina.
Ce greu este tributul plătit cu așteptari,
Oare iubirea asta este atât de scumpă?
Credeam că e un vis,răscruce de cărări,
Pe care-un suflet pur,spre fericire umblă.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 