De-ale arabilor

De-ale arabilor de gabriel Ionescu

DE-ALE ARABILOR

Autor: Gabriel Ionescu 

Atunci când chiar te-ai hotărât ca să vorbești, 
Cuvântul tău, să fie mult mai valoros decât tăcerea 
Altfel, din ce motiv să te mai obosești
Doar ca să faci dușmanilor, plăcerea.?

Atunci când plănuiești ceva și poți obține tot
Nu renunță pân-la final, la nici o parte
Altfel, riști mult. Vechea dilemă : Pot – Nu pot 
Te duce de Victorie, cât mai departe.

Armata de oi, ce-i condusă de-un leu, 
Va învinge pe leii, conduși de o oaie
Căci așa a lăsat omenirii, mereu, Dumnezeu 
Și cei slabi vor putea câștiga, de-al lor Cap, nu se moaie.

Trebui să ierți femeilor iubite și mici slăbiciuni, 
Căci de ești sincer, toți avem așa ceva. 
Altfel, nu te vei bucura nici de virtuțile ce-aprind tăciuni
Și un sindrom, cel al singurătății, se va agrava.

Omule, nu deschide niciodată ușa, 
Pe care nu ești sigur că o poți închide. 
Ea pân-la urmă îți va fi cătușa
Și vei rămâne prizonier. Tu vei decide. .

Dacă-ți e frică de ceva, nu spune asta
O știi doar tu, nimeni altcineva. 
Dacă ai spus, e clar că nu îți este frică
Gata. Basta
E-un adevăr care în timp, ți se va releva.

Dacă în suflet ți-a rămas măcar o ramură, ce poate înflori,
Pe ea va coborâ rapid, Pasărea cântătoare 
Și de la un atom Speranță, arșița se va răcori 
Și-n viața ta va răsări o nouă floare.

Prea multe zile însorite formează în final, deșertul. 
O alternanță, întuneric și lumină e de preferat 
Nu îți alege drept prieten, doar Expertul
Căci la nevoie, vei rămâne singur, neajutorat.

Rar, foarte rar, va bate Vantu-așa cum vor corabierii. 
De regulă, el bate cum vrea el. 
Norii furtunii, stau armate-ntregi, ca ienicerii
Și când îți e potrivnic, nu înaintezi defel

E bine să trăiești, experiențe-n viață.
Ele-s mai valoroase decât multe-ntelepciuni, citite. 
Căci una e, să-ți povestească unul despre fete, spate, față 
Și alta e să te convingi tu singur. Chiar pe pipăite.

Să negi greșelile pe care sigur le vei face-n viață 
Înseamnă clar, că vei greși de două ori.
Să recunoști, nu-i o rușine. Ascultă de povață
Și îți va fi finalul, încununat cu flori.

De acelasi autor: 

Pagina Gabriel Ionescu

Greu de prins

Vara la poarta Branului


Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.