Ochii mei
Autor: Carmen Pinte
Aș vrea să râd,
dar încă plâng,
când ai mei ochi,
se luminează,
când zorii zilei,
pe vârfuri de rouă,
dansează…
Din colțuri vagi,
ei lacrimează,
un șir de perle albastre,
pe chip, ei, furișează…
Atunci când râd,
un ochi, privirea
și-o revarsă,
rostogolind pe chip,
stropii cu rouă deasă…
Atunci când plâng,
din celalalt se scurge,
un șir de perle nude…
se intâlnesc pe buze,
se contopesc,
perla c-un strop de rouă,
frângând inima in două…
ce bate atat cât poate,
în ritmuri sacadate…
O parte, s-a oprit,
ea nu mai bate,
în cealalta aud,
un firicel, un susur,
plăpând,
ce-a izvorat din gând,
s-anime cu un zâmbet,
ochiul din care plâng…
Fă-mă Doamne o punte,
între inima mea si minte,
voi inălța o rugă,
ca ochii să nu-mi plângă….
Inima să-mi fie întreagă,
să râdă, fără teamă!
flori dalbe, de izvor,
etern să înmugurească,
în ochi să-mi înflorească,
zâmbet să strălucească!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 