Tristete de toamna

Tristețe de toamnă

Autor: Angela Adriana  Marinescu 

 

E toamnă târzie

Totu-i reverie

E rece afară

Si frunzele zboară-n

Beție

 

Tăcutele muze

Incep să se-amuze.

Trimit către mine

Sălbatice rime

Confuze

 

Adie și vântul,

Imi zboară și gândul,

Iar mâna-mi așterne

Pe-o foaie, alene,

Cuvântul

 

Prin geamul închis

Zăresc, ca-ntr-un vis

O frunză ce zboară,

Bezmetic, pe-afară

Si-s trist.

 

Privesc iar, năuc,

Cum frunza de nuc

Se-așterne-n covor,

Cum păsări, în zbor,

Se tot duc.

 

Privesc, în tăcere,

Lumina cum piere

In neagra-nserare

Si totul îmi pare

Durere.

 

De acelasi autor: 

Demult, la mine-n cartier

Ruga pentru tata

Cum e la 50 de ani?