Pe scena cerului

PE SCENA CERULUI
(Ne mor poeții)

Autor: Aurelia Oancă

De ce plânge oare cerul,
Mă-ntrebai azi dimineață?
Pe la prânz dezleg misterul
Când zăresc legat c-o ață

Zmeul magic al durerii
Colorat cu lacrimi grele,
Care curg spre ceasul serii
Într-o cupă de mărgele.

Fiecare poată-un nume
De poet sau de zeiță
Care duce peste lume
Vers în vârful de peniță.

Din noianul de cuvinte
Le aleg într-un șirag
De poeme ca s-alinte
Suflet trist sau suflet drag.

Dar când cerul vrea să fie
Scenă plină de actori,
Scrie-n cartea din vecie
Nume dragi și uneori,

Taie ața vieții-n grabă
Și-i adună în culise
Pe cei care-n a lor treabă
Umple tolbele cu vise

Și cu rânduri care sapă
Gropi de suflet în cei vii
Și din versuri se adapă
Transformându-i în copii!

De acelasi autor:

Ma doare frunza

Reusita pamantului

Pe banca noastra

Abonament revista TIPARITA 1 an

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

C$100,00