Misiva de deasupra norilor

MISIVĂ DE DEASUPRA NORILOR

Autor: Stefan Mari Lena

 

Și „vreme trece „, „vreme vine”

și pentru voi, și pentru mine.

Eu vă privesc cu drag și dor

de-aici din caldul meu decor.

Sunt mai aproape de Luceafăr,

ce l-am făcut „frate de suflet „.

Vi l-am descris de-atâtea ori

pe geana umbrelor trecute

cu pana mea.

Un sens și-un „umblet „.

Tu „Căline „! Tu copile!

De mult eu te-am lăsat să pleci

să duci cu tine slova-mi scrisă.

S-o pui la uși și la ”ferești”.

Tu mesager, ce-ai plâns

ca mine!

Tu ” Zburător;

destin înfrânt!

” O rămâi, rămâi la mine”!

Nu! Tu zboară și te du!

Spune lumii cât de mult

eu am iubit!

Ce scurt mi-a fost drumul

printre vii și

printre tei.

Lumea, viața, dar durerea

mi-a fost spin.

În dulce limbă românească

știu să suspin.

La versuri de odinioară

eu mă …înclin!

Tu, du-te!

Spune lumii-ntregi Căline,

dorul meu, durerea mea!

Fii solul meu, cel nepătat!

Eu am trecut.

Voi… ați rămas

și „slova” -mi încă descifrați,

căci multe am avut de zis,

dar, încă multe au ramas.

Eu am trecut, dar voi n-ați plâns

un spirit ne-nțeles și poate…

demodat.

V-am lăsat ca testament

în scurta-mi viață

stropi din suflet,

înnobilând Luceafărul

dragului meu popor

român,

mai scump ca aurul.

De acelasi autor: 

Si tu plangi bunule?

Chef de cearta cu timpul

Scrisoarea care m-a umbrit