Felinarul

Felinarul

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Privește-l!

Arde-n miez de iarnă,

și arde cald.

Lumina lui

atinge recele de-afară

ca sunetele de vioară

ce răsunau cândva, pe seară,

cu o căldură ce-nfioară,

ca taina ochilor căprui.

 

Mai arde, încă,

arde pal,

c-o strălucire de opal

ce-așteaptă-n stratul de pământ

o mână-ntinsă,

un cuvânt,

orice-ar putea,

din lumea sa,

o altă soartă să îi dea.

 

Privește-l!

Încă-l poți privi

și-i poți vedea lumina caldă

pierdută-n albul dintr-o zi

ce-n frigul ei,

tăcut,

o scaldă.

 

Îl sting de-acum:

lumina lui,

nu folosește

nimănui.