Maria versus Maria!-eseu

Căpățînă Elena

Maria versus Maria!

De la tifos exantematic (1945) la Covid 19 (2020)

eseu

 Autor: Elena Căpățînă

 

În ultima perioadă am trăit o poveste despre care aș vrea să pot spune că este ireală!

Parcă se suprapune peste o altă poveste petrecută cu mulți ani în urmă.

Două fete, cu același nume și același prenume, din aceeași familie, la distanță de două generații.

Prima, Maria L., la 17 ani, prin 1945, într-o casă cu 7 copii, casă în care fusese instalat comandamentul rus. Mulțumită lui Dumnezeu, Maria fusese pusă la adăpost, fiind ținută de niște bătrâni într-un bordei din vie, departe de casă. A reușit să scape nevătămată, căci soldații ruși mergeau prin sat la vânătoare de fete.

După război a revenit acasă, dar a avut parte de o experiență care a săpat răni adânci în sufletul ei. Ambii părinți, o soră mai mică și fratele mai mare, cântăreț/dascăl la biserică, s-au pricopsit cu „tifos”. I-au luat și i-au carantinat la spital. Maria trebuia să fie mamă, tată și gospodină într-o casă care trebuia dezinfectată. Cel mai mic frățior avea câteva luni și era dificil cu alăptatul. Țipa zi și noapte. Îl mai păcălea, punându-i în tifon câte o bucățică de zahăr cubic. Surioara mai măricică, de vreo opt-nouă ani, avea grijă să-l legene și să-i cânte, deși lacrimile îi șiroiau pe obraz. Îi era milă de el, îi era milă de Maria care muncea până cădea din picioare. Maria scosese totul din casă, spălase și le pusese în etuva adusă în curte. Văruise toată casa, curățase și unsese cu gaz tot mobilierul. Pe frățiorii ei, de 4 ani, respectiv de 6 ani, îi trimitea să aducă buruieni pentru vacă și pentru păsări. Erau norocoși că aveau lapte și ouă. Maria mai apuca să doarmă câte 2-3 ore pe noapte. Trebuia să le pregătească mâncare, dar cel mai greu era să-i împace pe toți, pentru că dorul de părinți era greu de suportat.

Maria a avut grijă de toți! Simțea ajutorul vecinilor, măcar că o întrebau de sănătate și o încurajau de dincolo de gard. Erau izolați, dar simțeau că sufletele vecinilor erau calde, că spuneau o rugăciune pentru ei! Părinții erau la 20 km distanță, iar veștile de la ei erau zadarnic așteptate. Se întâlneau doar în rugăciune! Aceasta era singura lor comunicare, având ca „antenă, releu, satelit” pe Mântuitorul Iisus Hristos, o Cale de comunicare cu Dumnezeu pe frecvența sufletelor. Și așa afla Maria că ei sunt bine și că se vor întoarce toți patru sănătoși. Parcă auzea fiecare cântare duhovnicească a fratelui aflat în spital, o voce ca de tunet de care își amintea de la fiecare Sfântă Liturghie când cânta toată biserica împreună cu el, duminică de duminică și la marile sărbători de peste an.

Au trecut cu bine peste acel necaz. Erau împreună și asta le dădea putere. În cămășuțele lor spălate zilnic, cei mici aveau grijă ca Maria să-i laude și să le mulțumească pentru că au avut grijă de ei. Seara, înainte de culcare, îngenuncheau și își spuneau rugăciunile, fiecare după puterea lui. Apoi Maria se așeza pe prispa casei și trăgea câte o porție de plâns! Așa, înfundat, ca să se ferească de cei mici. Câteodată, un fost coleg de clasă sărea gardul, încălcând regulile de izolare, aducându-i câte o gogoașă, fără ca părinții lui să știe. O încuraja! Apoi pleca fuguța acasă.

Părinții își făceau griji în spital. Se așteptau la ce era mai rău, mai ales cu prâslea care era neînțărcat. Și NEVACCINAT!!! Pe atunci vaccinările erau o raritate! Și copiii creșteau sănătoși și frumoși! Foarte rar găseai într-un sat vreun copil cu handicap! Rugăciunea și ajutorul lui Dumnezeu, acolo le era nădejdea. Așa au făcut și în spital! Vocea baritonală a băiatului lor cel mare, pentru care mulțumeau lui Dumnezeu că le-a trimis gândul cel bun și l-au ajutat să studieze și să urmeze școala de cântăreți, străbătea prin tot spitalul. Medicii devenise optimiști! Cântau cu el toată liturghia, așa din memorie. Fiecare își amintea Sfânta liturghie, pentru că preoții erau adevărați învățători, adevărați duhovnici. Iar copiii mergeau cu drag la biserică, alături de părinții lor, respectați și susținuți. În alt fel își manifestau credința atunci. Și de aceea erau puternici, curajoși, darnici, iubitori de oameni și de glie.

Și Maria și-a dorit să-și continue studiile. Absolvise șapte clase și la examenul de absolvire, susținut la nivel de județ, obținuse nota cea mai mare. Din păcate războiul i-a frânt aripile. 

Părinții au ajuns acasă și au fost impresionați de eforturile Mariei. I-au mulțumit lui Dumnezeu pentru tot ajutorul și toate minunile Lui.

Maria a ieșit întărită din această experiență. Lecții de viață! I-a pregătit lui Dumnezeu un loc special în inima ei și L-a primit pe Iisus Hristos să-i fie călăuză în tot ce ea a trebuit să facă până la ultima suflare. S-a străduit să-L bucure, ascultându-I cuvântul cu alte urechi: cele ale inimii. A trecut prin multe experiențe în viața sa, dar din toate a ieșit biruitoare. Pentru Maria cuvintele „munciți rugându-vă și rugați-vă muncind!” a fost totul. A păstrat-o în conexiune directă cu Dumnezeu, prin Calea Iisus Hristos care scotea întotdeauna Adevărul la iveală, ca uleiul deasupra apei. Asta a fost lecția predată acasă copiilor ei, nepoților și celor care o căutau pentru cuvântul ei plin de înțelepciune.

Maria a reușit! Victorie!

 

Acum suntem în anul 2020!

O a doua Maria L., de 17 ani, nepoata acelui prâslea hrănit cu zahăr pus în tifon. Locuiește într-o casă frumoasă, cu încă doi frați mai mici, adică trei minori.

O altă experiență care sapă răni adânci în sufletul ei și al frățiorilor. Ambii părinți asimtomatici, dar testați și rezultatul pozitiv la „năstrușnicul Covid 19”. Ordonanțe Militare și Ordine ale Ministrului Sănătății impuse, dar fără a ține seama de toate situațiile ce se pot ivi la populația unei țări administrată după cum dictează alții.

Mai avem pretenția că am evoluat!!!

Părinții Mariei salariați la un Centru Rezidențial pentru Persoane Vârstnice.

Tuturor le-a cășunat pe bătrâni. Parcă cei tineri au fost făcuți în eprubetă! Chiar or fi fost? Fără mamă, fără tată? Fără IUBIRE? Fără dragoste de oameni? Fără Dumnezeu? Străini de orice umbră de omenie? Doar interese materiale? Doar preț? Valoarea unde o fi? Că mai presus de orice, Dumnezeu ne-a pus suflet și sufletul este cu cea mai mare valoare: Viața! Și doar El are dreptul să dispună de ea!

Da! Ordonanțele izolează oamenii!!! Și dă posibilitatea unora cu diplome multiple, „cu expertiză”, să facă tot felul de presupuneri, scenarii, calcule cu câți „virusați” trebuie să fie în această țară. Că doar e pandemie, ce Dumnezeu! Și oamenii trebuie să fie fără drepturi! Ca și cum dreptul la viață este dat de om!

La data de 8 aprilie 2020, conducerea instituției a luat hotărârea ca tatăl să rămână la locul de muncă timp de două săptămâni, iar mama să rămână acasă, pentru ca după 14 zile personalul să fie schimbat și tatăl să rămână acasă, iar mama să meargă la serviciu. Dar orice minune ține trei zile, așa că pe data de 11 aprilie 2020, ca urmare a decesului unei persoane vârstnice, în fază terminală, beneficiar din Centrul cu pricina, persoană la care s-a trecut drept cauză a decesului faimosul „Covid 19”, s-a luat hotărârea ca personalul să fie izolat la locul de muncă, iar membrii de familie să fie izolați la domiciliu.

Ca urmare, tatăl rămâne în instituție și este implicat, participând efectiv la dezinfecția centrului cu substanțe specifice antiCovid. După ce au luat toate măsurile de igienizare, pe 15 aprilie 2020 sunt testați toți salariații și toți beneficiarii (bătrânii) aflați în centru. Absolut toți asimtomatici!!! Dar majoritatea testelor sunt pozitive! Deci s-a impus o altă prevedere a Ordonanței: carantinarea într-un centru/spital special pregătit. Așa că săptămâna patimilor s-a manifestat în Centrul pentru Persoane Vârstnice, dar și în familia lor. Tatăl a fost implicat în acțiunea de îmbarcare a bătrânilor în microbuzul care i-a transportat la spital spre carantinare. Trei transporturi, cu microbuzul, s-au făcut în sâmbăta în care Sfânta Lumină de la Ierusalim ajungea la casele românilor. Cu cel de-al treilea transport, alături de bătrâni, înghesuiți pe scaunele aceluiași microbuz, era și tatăl. Au ajuns în spital după miezul nopții, pe 19 aprilie 2020. Tatăl, un bărbat în putere, întărit de Dumnezeu, le-a spus tuturor „Hristos a înviat!” Bătrânii timorați, demoralizați, fără speranța ca se vor mai întoarce în Centru, căsuța pentru care aparținătorii/copiii lor plăteau sume importante pentru a fi îngrijiți, abia dacă au putut răspunde:„Adevărat a înviat!”, cu glasul stins, de bătrânețe, de suferință, de chin, de nedreptate. Erau neputincioși în fața celor care au decis soarta lor, pentru a ieși la numărătoare și pentru a fi susținută „pandemia” în acte. Tatăl s-a așteptat ca în spitalul carantină să fie măcar o lumânare aprinsă cu Sfânta Lumină, distribuită chiar și de forțele de ordine. Din păcate, sau din fericire, licărul scânteii divine din sufletele celor carantinați era singura lumină ce strălucea pe chipurile lor. Îți trebuie har ca să poți vedea asta, să poți desluși sau face diferența dintre lumina unei lumânări și lumina interioară! Rugându-se, cu lacrimi, tatăl a înțeles că lumânările aprinse refuzau carantina! Pentru că „Lumina luminează în întuneric, fără ca întunericul să o poată cuprinde”!  

Deși mama era izolată la domiciliu, iar pe 23 aprilie se împlineau cele 15 zile de izolare, cu două zile mai înainte de termen, pe data de 21 aprilie 2020 se ia hotărârea ca ceilalți salariați să fie testați. I-a urcat în microbuz, au trecut pe la mamă pe acasă și au urcat-o și pe ea, la grămadă, în microbuz și i-a dus pe toți la DSP pentru  teste. Stupoare! În Ziua Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, pe 23 aprilie 2020, mama este pozitivă! Asimtomatică!!! I s-a comunicat rezultatul abia a doua zi pe la prânz, pe 24 aprilie, în ziua de „Izvorul Tămăduirii”. Conform „protocoalelor” ar fi trebuit retestată după cele 15 zile de izolare!!! Putea rămâne, în continuare, izolată acasă împreună cu copiii. Doar că, între timp, articolul din ordonanță a fost modificat conform jocurilor murdare și orice persoană „pozitivă”, cu sau fără simtome, trebuia dusă în carantină.  Copiii minori și ei asimtomatici!!! Dar pentru ei se amână testarea… sau … cine mai știe care sunt interesele?!

Iată că mama a trebuit să fie luată cu salvarea și dusă la spitalul-centru de carantinare! Dar copiii??? Scria ceva în Ordonanță referitor la ce se întâmplă cu minorii atunci când părinții sunt ambii pozitivi??? Le-au citit și recitit! Degeaba!

Maria, la cei 17 ani ai ei, își dorește să rămână în casă cu frații ei. Își asumă responsabilitatea! Dar e minoră! Direcția pentru Protecția Copilului ia hotărâri ciudate. Fără să fie testați, deși au stat 17 zile împreună cu mama lor găsită pozitiv, Direcția hotărăște să ducă toți copiii la Centru pentru Protecția Minorilor. Mama se opune vehement! Telefoane peste telefoane, discuții interminabile, disperare!!! Se găsește o altă soluție „salvatoare”, dar inacceptabilă pentru mamă: să fie duși copiii în casa unei asistente maternale, deși ei locuiesc într-o casă nouă, cu păsări și animale în curte pe care le iubesc și le îngrijesc.

Maria a încercat să întrebe ce se va întâmpla cu animalele. Dar cui îi păsa de animale? Mai ales că și ei, ca minori, erau abandonați, sau alungați din propria casă, la fel de ușor! Ordonanța militară a omis situațiile minorilor pentru aceste situații, iar animalele au fost ignorate total. Sau? Da! Erau menționate doar animalele de companie cu care puteai să ieși la plimbare. Și că puteai merge să le cumperi mâncare! Doar atât! Doar pentru cele închise în apartamente, izolate! Tristețea Mariei creștea! Și întrebările o frământau! Dacă sunt pozitivi și merg la altă familie, ei pot infesta și pe alții și apoi pot spune că ei au răspândit covidul, iar părinții pot fi învinovățiți de propagarea pandemiei, făcându-li-se dosar penal.

O zi foarte grea pentru un tată carantinat, asimtomatic, o mamă, asimtomatică, disperată care este amenințată din oră în oră că vine salvarea să o ridice și să o ducă în carantină, iar copiii lipsiți de siguranță! O zi de muțenie pentru Maria și pentru frații ei! O zi în care frica de a fi separați, rușinați, lăsați de izbeliște sau duși cu forța într-un Centru de Protecție, într-o casă străină, la oameni străini! Ce șanțuri adânci va săpa această zi în inimile lor, când curtea a fost plină de jandarmi, polițiști, persoane de la protecția copilului și o mamă sănătoasă, iubitoare, grijulie care este urcată în salvare și îi părăsește! Ce bisturiu a trecut prin inima lor, când în curte se discuta despre ei ca despre niște copii orfani care trebuie să fie duși la psiholog?

Deși au toți trei telefoane, în acea zi au fost foarte puțin folosite. Tatăl i-a sunat, fără ca ei să răspundă! Cum să răspundă dacă lacrimile li se înnodau în barbă? Cum s-o privească pe mamă în ochi, când disperată suna la toate numerele de telefon găsite? Ascultau discuțiile interminabile cu Protecția Copilului, cu TelVerde, cu doamna „înțepată” de pe salvare care țipa că pe ea o interesează doar să vină să-și facă treaba și să o ducă în carantină! Era deja vineri seara și urmau zile libere pentru ea. Se grăbea să iasă din tură cu graficul complet, cu numărul maxim de carantinați pentru acea zi. Doar așa putea să-și primească „premierea”, „bonusul în euro” de la cei în slujba cărora este! Că mereu sunt premiați cei care își fac treaba „bine” împotriva semenilor. Copiii? Dumnezeu cu mila! Amenințări că i se va face dosar penal dacă refuză să plece cu salvarea la locul de carantinare. De unde să știe ea despre copii? Ce, a anunțat-o cineva? Ea știa că trebuie să vină și să ia o femeie, cu nume, prenume, vârstă, adresă, telefon. Că femeia aceea este mamă, că are copii minori, e problema ei. Să le aducă o bunică și să rămână cu ei! Ce bine ar fi fost pentru copii dacă ar fi avut bunicuțe! Doar că Dumnezeu a hotărât altfel și ele au părăsit acest Pământ înainte de această „pandemie”, având parte de copii și nepoți la căpătâiul lor, chiar mai mult de opt persoane.  

Se spune că rugăciunile părinților întăresc pe copii! Și rugăciunile sunt ascultate când este vorba de copii! Da! Au fost ascultate! S-a găsit o soluție, noaptea, pe la ora 22.30, pe 24 aprilie. După multe intervenții, le-a dat Dumnezeu gândul cel bun autorităților și au decis ca să lase copiii în casa lor! Și-a asumat responsabilitatea o vecină, prietenă de familie. A semnat cu bucurie! Mai sunt persoane cu suflet, cu credință în Dumnezeu și asta ne unește și ne întărește.

Au rămas în casa lor și au fost în siguranță! Dar cu multe lacrimi pe obraz. Tatăl a sunat pe toate cele trei numere de telefon. În zadar! Supărarea lor, zbuciumul lor a fost simțit de Mama Pământ, mai mult decât orice om din această țară care emite ordonanțe și/sau le semnează. S-a sfârșit o zi. Ziua de Izvorul Tămăduirii pe care au sărbătorit-o în fiecare an mergând la biserică. Dar în acest an Izvorul a fost al lacrimilor pe obrazul multor români, la fel ca pe obrazul Mariei și al fraților ei.

Au intrat în ziua de 25 aprilie 2020 cu rugăciuni la Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului! La ora 00.10, Mariei îi era interzis să-și îmbrățișeze mama. Dintr-o dată devenise o mamă periculoasă!  Îmbrăcată ca un „cosmonaut”, a urcat în salvarea care a plecat cu mare viteză și cu sirena asurzitoare, parcă sfidând liniștea nopții. Maria mulțumea lui Dumnezeu știind că mama lor va fi dusă în același spital cu tatăl. Nădăjduia să se întâlnească amândoi! Împreună cu frații ei s-au rugat pentru asta. Știa că, mai presus de oameni, există Dumnezeu cu o judecată dreaptă și cu dragoste de oameni, de creația lui pe care o iubește necondiționat. Și El poate face minuni!

 Parcă au avut o presimțire! Era ora 1.00 noaptea și, în sfârșit, Maria a răspuns la apelul tatălui ei. Cu lacrimi amare și-a cerut iertare pentru cât l-a necăjit, de când s-a născut și până în prezent. Îmcurajarea tatălui a trebuit să fie promtă! Tocmai se scutura Pământul! La ora 1.04, un seism cu magnitudinea 5 a scos din saloane persoanele carantinate și personalul medical. Tatăl, la ultimul etaj al spitalului, a simțit din plin zguduitura, dar a căutat să o liniștească pe Maria și pe frații ei. I-au mulțumit lui Dumnezeu că Pământul s-a liniștit! Distanța de cca. 60 km dintre părinți și copii, într-o zonă seismică a țării, în condițiile date, pot produce catastrofe psihice!

Maria, înnecându-se în lacrimi, și-a întreabat tatăl: „De ce este necesar să ne aducă psiholog când noi avem părinți? Eu cred că cel mai bine pot vorbi cu tata și mama, la telefon, atunci când am nevoie de consiliere!”

Au dormit iepurește vreo două-trei ore. Dimineață, tatăl a sunat-o pe Maria, ca să-i dea o veste bună! Pentru Maria era minunea pe care o aștepta! Așa a aflat că medicii din spital erau oameni care manifestau omenia! Cel puțin cei care au intrat de gardă în acea dimineață! Au luat toate măsurile de securitate, dar au adus-o pe mama lor la același etaj, într-un salon apropiat cu cel în care se afla tatăl. Acum, amândoi și împreună cu alte colege de serviciu, pot fi alături de persoanele vârstnice, beneficiarii din Centru, aflați în carantină, cărora le-a apărut un licăr de speranță în ochi. Au încredere că se vor întoarce vii, în Centru, după perioada de carantină. Îi recunoaște după lumina din sufletele lor.

Puterea familiei Mariei a crescut. L-au acceptat și iubit pe Fiul lui Dumnezeu, Cel care a intrat cu mare curaj în familia lor, ca un stâlp de Lumină Divină de la care au primit cinci făclii în propriile suflete, în Săptămâna Luminată din anul 2020! Au renunțat să-i mai judece și să-i mai critice pe cei care le-au pricinuit atâta durere și au săpat rănile în sufletele lor. La lumina făcliilor, rănile lor strălucesc și se transformă în bucurie. Au transformat pe minusculul „corona” din coroana de spini de pe capul Mântuitorului, într-o COROANĂ de Lumină Divină și Iubire! Au iertat de șapte ori … sau mai mult! I-a binecuvântat pe toți! Au mulțumit Mântuitorului Iisus Hristos și L-au rugat să-i lumineze pe toți cei care cred că pot ține în mâinile lor destinele țării/țărilor și ale Pământului. Ca toți aceștia să-L recunoască pe El ca Fiul lui Dumnezeu, Cel care este Calea, Adevărul și Viața!

Toți au sperat, părinți și copii, că perioada de carantină va trece repede. După 15 zile, adică pe 28/29 aprilie, tatăl, împreună cu colegele de serviciu și beneficiarii carantinați în aceeași noapte de Înviere, ar fi trebuit retestați. Au așteaptat! Au avut răbdare!!! Îndelungă răbdare!!! Abia sâmbătă 2 mai 2020 au fost testați. Alte emoții. Așteptarea rezulatelor unui test, despre care specialiștii spun că este irelevant pentru covid, depășește iarăși termenul. După trei zile, tatăl figurează pe o listă ca fiind negativ. Doar pe o listă cu cinci persoane pozitive, șase incerte și zece negative! Fără a-i arăta cineva vreun buletin de analiză. Se refac testele pe 6 mai, zi în care este testată și soția. Amândoi au ajuns pe o listă, scrisă de mână, ca fiind pozitivi, comunicată pe 8 mai 2020. Pe listă erau doar cinci persoane negative și acelea dintre cele zece persoane pozitive gasite la testul precedent. Concluzia? Iar trebuiau repetate testele!!! Altă perioadă de așteptare! Și testele apar. Fără semnături. Fără parafa medic de specialitate pe analize „RT-PCR pentru detecție infecției Cov ID-19*”, pentru că „analizele marcate cu * nu sunt acoperite de acreditare RENAR”, așa după cum se menționează la capitolul „Observații” din buletinele de analiză. Tatăl a pus întrebări care au rămas fără răspuns. Medicii, timorați, se așteaptă la dosare penale! Cei internați și-au dat seama că au fost doar niște numere într-o statistică dedicată așa-zisei pandemii! Dar credința în Dumnezeu îl întărește pe tatăl care dobândește o virtute: curajul. Și are curaj ca să scrie și să trimită la conducerea spitalului toate neregulile privind familia lui. Își asumă responsabilitatea! Cu pacea caracteristică, își susține punctele de vedere, bazate pe documente și legislație. Încep să apară rezultate la teste. Încep să fie negative. Încep să fie eliberați oameni, beneficiari și personal angajat! Se întorc în Centrul Persoanelor Vârtsnice: Vii și nevătămate! Tatăl a simțit din plin susținerea lui Hristos, în toată această perioadă! Și s-a bucurat nespus. A cântat în spital împreună cu beneficiarii, persoane vârstnice, așa cu glasul lui de afon. Și a scris: „Hristos a înviat!” 

Perioada de carantină a părinților i s-a părut Mariei o veșnicie. A învățat multe în această perioadă! Adevărate lecții de viață!

Data de 12 mai a fost pentru Maria o zi de bucurie. Împreună cu frații ei au întâmpinat, cu bucurie, doar pe mamă. Maria a îmbrățișat-o. S-a simțit ca un  puișor sub aripa protectoare a mamei cloșcă! S-au simțit în siguranță așteptându-și, cu nerăbdare, tatăl. Încă două zile de așteptare. În sfârșit, după circa 33 de zile, Maria și-a revăzut tatăl. Își va reaminti toată viața de ziua de 14 mai 2020!

Părinții s-au întors acasă și au rămas izolați, încă 15 zile înainte de a reîncepe serviciul, ca dar de a se bucura împreună. Maria a pregătit, împreună cu frații ei, surprize plăcute! Au pregătit masa, așa ca și cum așteptau să petreacă împreună sărbătoarea de Paști. Și-au amintit cum au sărbătorit în fiecare an, cântând „Hristos a înviat!” Părinții s-au bucurat și au mulțumit lui Dumnezeu, în primul rând pentru schimbarea comportamentului fiecăruia, pentru iubirea, pacea și armonia dintre ei. Deveniseră „trei frați într-o tulpină”! Au învățat o lecție care ar trebui predată în școală, la orice nivel. Au conștientizat că acolo unde este prezent Dumnezeu, acolo unde îi pregătești un loc special lui Iisus Hristos și acolo unde Sfântul Duh își revarsă Lumina cu darurile și harurile divine, trăiești în pace și armonie, în prosperitate și bucurie.

Maria a reușit! Victorie!

ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere

ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 20 dolari canadieni.

C$20,00

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.