MAI STAI CU MINE
Autor: Aurelia Oancă
Mai stai cu mine toamnă, pe verandă,
La o cafea și poate o poveste,
Să mai privim natura care-ncepe
A rugini, dar verde încă este,
Înaltul brad cu fruntea lui semeață,
Ce sparge norii care vin pe cer,
Dar eu iubesc culorile ce-nșiră
Peste mesteceni visul efemer.
Mai stai cu mine și așează-mi șalul
Pe umerii ce-au dus poveri pe ei,
În crizanteme pune o romanță,
Iar în viori poemul dragostei.
Covorul tău de frunze ruginite,
Mai lasă-l peste toate încă-un pic,
Pictura ta e astăzi mai frumoasă,
În ochiul magic cu al său declic.
Mai stai cu mine, toamna mea frumoasă,
La o șuetă despre cum a fost,
Când era vară, cald și parcă toate
Aveau atunci în lume al lor rost.
Mai stai cu mine, toamnă!
