Mai stai cu mine

unnamed
 
 
MAI STAI CU MINE
 

Autor: Aurelia Oancă

 
Mai stai cu mine toamnă, pe verandă,
La o cafea și poate o poveste,
Să mai privim natura care-ncepe
A rugini, dar verde încă este,
 
Înaltul brad cu fruntea lui semeață,
Ce sparge norii care vin pe cer,
Dar eu iubesc culorile ce-nșiră
Peste mesteceni visul efemer.
 
Mai stai cu mine și așează-mi șalul
Pe umerii ce-au dus poveri pe ei,
În crizanteme pune o romanță,
Iar în viori poemul dragostei.
 
Covorul tău de frunze ruginite,
Mai lasă-l peste toate încă-un pic,
Pictura ta e astăzi mai frumoasă,
În ochiul magic cu al său declic.
 
Mai stai cu mine, toamna mea frumoasă,
La o șuetă despre cum a fost,
Când era vară, cald și parcă toate
Aveau atunci în lume al lor rost.
 
Mai stai cu mine, toamnă!
 
 
 
 
 
 
 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.