A FOST FRUMOS
Autor: Aurelia Oancă
A fost frumos, atunci când a fost bine
Și se-auzeau colindele prin sat,
Când se-adunau copiii după vârstă,
Apoi porneau cu toți la colindat.
Răsplata lor a fost o nucă, două,
Sau mere coapte cu obraji de foc,
Câte-un bănuț sau câte o bomboană,
Ce le primeau cu toți în al lor joc.
Veneau cu steaua sau irozi, la case,
Colinda lor, istorie de veacuri,
Azi nu-i mai vezi, căci au crescut copiii
Și astăzi li se par banale fleacuri.
Bunicii care-i așteptau acasă,
Azi nu mai sunt, s-au dus în veșnicii,
Iar pragul lor nu-l trec, casa-i pustie,
Sunt duși departe-n zare ai lor fii.
Un clopot mai răsună-n prag de seară,
Și-i cheamă iar pe fiii din trecut,
Ce-și duc cu greu o viață solitară,
Dar cred în Dumnezeu, ca mai demult.
Ei mai înalță câte-o rugăciune,
Spre cerul care ne veghează viața,
Încearcă să mai cânte o colindă,
Care cuprinde-n versuri și povața,
De a fi buni, de a fi demni în lume,
De a fi oameni cum erau demult,
Nu măști hidoase care duc cu ele,
Chipuri străine, zarvă și tumult!
