FLOAREA NEMURIRII
Autor: Aurelia Oancă
Primește-mă în casa ta, iubire,
Alungă norii de pe cerul meu,
Mă leagă de-a ta inimă, cu fire,
Țesute de al fericirii zeu.
Cu floarea nemuririi să mă legeni,
Și cu parfum de viață să mă dai,
Cu steaua nopții tu să mă asemeni,
În suflet să îmi pui cântec de nai.
Din zorii dimineții să-mi faci chipul,
Și din azur doi ochi să-mi zămislești,
Să mă-nfășori ușor cu anotimpul
Iubirii și să-mi spui că mă iubești.
Cunună de luceferi să ne-ncânte
Și să-nchinăm o rugă la altar,
Din univers poemele să cânte
Iubirea noastră, fără de hotar.
Din clipe dulci să crească trandafirii,
Sărutul de petale să-l primim,
Căci toate, toate sunt în legea firii,
Și toate, toate spun să ne iubim!
