IZVORUL AUROREI-prima parte

 
 
152354228_1818668291631826_3838817604692262720_o
 
 
AURELIA OANCA

 
 
Bună dimineața, dragi prieteni! Azi vă invit din nou în lumea minunată a poveștilor!
 
IZVORUL AUROREI

Autor: Aurelia Oancă

 
 
A fost odată ca niciodată….
A fost un împărat puternic. El avea o împărăție mare, întinsă până-n cele patru zări, un palat foarte frumos, mulți slujitori și bineînțeles și o împărăteasă înțeleaptă, frumoasă și bună. Împăratul o iubea foarte mult pe împărăteasa lui, dar cu toate acestea nu se simțeau fericiți unul alături de celălalt. Tristețea le cuprindea sufletele și pe zi ce trecea se îndepărtau unul de altul.
Într-o zi, împărăteasa tristă, se hotărî să plece în lumea mare, încercând să-și caute fericirea și alinarea sufletului. Își luă câteva lucrușoare și plecă. Pe drum, s-a tot gândit de ce este ea atât de nefericită, când are tot ce și-ar putea dori un om. A mers ea până spre seară, când fără să-și dea seama, s-a trezit într-o pădure deasă și răcoroasă. Obosită, flămândă și însetată, s-a așezat pe iarba moale, și-a desfăcut bocceluța, apoi a început să mănânce din merindea pusă acolo de slujnica ei credincioasă. După ce a gustat din bucatele puse, s-a aplecat deasupra apei luând câteva picături reci în căușul palmei. Le sorbi cu nesaț, apoi mai luă din apa bună a izvorului potolindu-și setea.
Obosită și tristă, se culcă pe iarba moale și răcoroasă, ațipind ușor. De cum adormi, din izvorul rece, ieși o zână bună, zâna Aurora. Ea o veghe pe împărăteasă, ocrotind-o de primejdiile nopții din pădure.
Împărăteasa dormi liniștită, dar după un timp simți răcoarea nopții și se trezi. Văzând-o pe zână lângă ea, se ridică speriată, voind să fugă din acel loc.
-Nu te speria, frumoasă împărăteasă!
-Cine ești tu și ce vrei de la mine?
-Eu sunt zâna Aurora, zâna izvoarelor și a picăturilor de rouă din zorii zilei.
– Te-am supărat cu ceva, zână bună?
-Nu m-ai supărat cu nimic. Te-am văzut atât de necăjită și m-am oprit să-ți veghez somnul.
-Într-adevăr, sunt foarte necăjită. Și eu și soțul meu suntem din zi în zi tot mai nefericiți.
-Dar de ce? Ce nenorocire s-a abătut asupra voastră?
-Nu ne-a ajuns nicio nenorocire și totuși suntem mereu triști.
– Poate că vă lipsește ceva!
-Nu ne lipsește nimic, avem tot ce ne dorește sufletul.
-Ești sigură? Poate sufletele voastre au nevoie de un copil.
-M-am gândit și eu la asta, dar până acum Dumnezeu nu ne-a binecuvântat cu un copil.
-Nu fi tristă, vei avea curând unul.
-Cum s-ar putea întâmpla o asemenea minune?
– Foarte simplu. Acest izvor este fermecat și cine bea din apa lui i se împlinește dorința.
-Atunci eu voi fi cea fericită pentru că am băut din apa lui.
-Va trebui să bea și împăratul, abia apoi vă va fi îndeplinită dorința.
-Păcat. Acum este foarte supărat că am plecat de acasă și nu știu dacă va veni aici.
– Fii liniștită. Am să mă duc eu să-l aduc iar apoi te vei putea întoarce liniștită acasă.
-Dar până atunci unde mă voi adăposti, nu cunosc pe nimeni.
-Te vei adăposti la mine. Palatul meu este mic și ascuns într-o peșteră. Te voi duce acolo.
Zâna Aurora o conduse pe împărăteasă prin pădure, până la muntele de stâncă sub care se afla peștera și în peșteră, palatul ei. O lăsă acolo în grija spiridușilor pădurii, care o slujeau pe zână, apoi plecă la palatul împăratului. Îl găsi trist, cu ochii încercănați de plâns și de nesomn.
-Bună ziua, mărite împărate!
-Bună să-ți fie inima, frumoasă zână!
-De unde știi că sunt zână?
-Am avut un vis, în care tu povesteai cu soția mea.
-Despre ea vreau să-ți vorbesc. Tristețea voastră este din cauza lipsei unui copil.
-Așa este și nu știu ce-aș mai putea face, ca s-o văd fericită.
-Trebuie să bei și tu din apa izvorului fermecat și după aceea veți avea prunc.
-Dar cum voi găsi eu acel izvor?
-Te voi conduce eu, apoi vom merge și după împărăteasa ta.
-Atunci să mergem. Ard de nerăbdare să beau din apa fermecată. Dar și să-mi aduc soția acasă.
Au pornit cei doi la drum, au mers cale lungă să le-ajungă, până ce au ajuns la izvorul fermecat. Bău împăratul din apa limpede și rece a izvorului, apoi o urmă pe zână până la peștera în care se afla palatul ei. Acolo, o găsi pe soția lui, fericită, jucându-se cu spiridușii care îi aduseseră cele mai frumoase flori, din întreaga lume. Bucuros, împăratul își îmbrățișă soția, apoi îi spuse zânei:
-Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut. Acum ne vom întoarce la palatul nostru.
– Îmi pare rău, dar va trebui să mai așteptați puțin. Noaptea este primejdios prin pădure, iar voi trebuie să vă odihniți puțin.
Ca să le fie șederea mai frumoasă, zâna Aurora dădu un bal în cinstea lor, la care au fost invitate toate zânele bune. Totul a fost minunat, era multă strălucire și multă veselie în micul palat al zânei. Împăratul și împărăteasa erau atât de fericiți, încât nici nu au băgat de seamă trecerea timpului. Au dansat, s-au veselit cum nu o mai făcuseră de mult timp. La sfârșitul balului, s-au retras în apartamentul împărătesc pregătit de zână. Cei doi s-au culcat fericiți, cu gândul că a doua zi vor fi din nou la palatul lor, unde vor aștepta minunea. Au dormit împăratul și împărăteasa zile și nopți în șir, fără să-și dea seama de trecerea timpului. Când s-au trezit, împăratul o privi cu nedumerire pe soția lui, și-i spuse:
-Doamne, cât de tare te-ai îngrășat!
-Nu m-am îngrășat, spuse ea. Sunt însărcinată!
-Însărcinată?! Așa de la o zi la alta?
-Nu este de la o zi la alta, spuse zâna, care intrase în cameră. Ați dormit nouă luni.
-Nouă luni!? Nu se poate, doar aseară am dansat la balul tău!
-Acum nouă luni ați dansat. Dar nu te speria prealuminate împărate. În palatul meu zilele sunt clipe.
-Deci nu-i nicio păcăleală, vom avea un copil?
-Așa cum zici, mărite; cum veți ajunge acasă se va întâmpla minunea.
Fericiți, cei doi au plecat în mare grabă, însoțiți de zână, pentru a nu se rătăci prin desișul pădurilor. Când au ajuns acasă, au rămas surprinși. Totul era îmbrăcat în negru, slujitorii triști, iar pe tron îl găsiseră pe fratele mai mic al împăratului. Toți crezuseră că împăratul și împărăteasa lui s-au prăpădit, dar acum s-au bucurat văzându-i întregi și nevătămați. Numai fratele mai mic nu se bucura. Știa că va trebui să se retragă și asta nu-l încânta de fel. Îi plăcea mult să fie împărat, dar acum nu mai avea ce face.
De cum au ajuns, împăratul a chemat la el pe toți medicii palatului și le-a spus minunea ce li s-a întâmplat, deci să fie pregătiți pentru marele eveniment. Nu trecură multe zile și împărăteasa îi dădu de veste că a sosit momentul mult așteptat. Au fost chemați medici, slujitori și slujitoare, pentru a-i ajuta și s-au pregătit toate cele de trebuință. După câteva ore de așteptare, împăratul care se plimba agitat prin fața ușii, auzi un plânset subțirel de prunc mic. Când ieși medicul din camera împărătesei, împăratul îl întrebă emoționat:
-Ce avem, doctore?
-O fetiță de toată frumusețea.
 
 

Mai citeste: 

Profil GOLD: Aurelia Oancă

Invitatie GLOBART-antologie de arta contemporana in imagini

Invitatie participare la revista tiparita, de colectie, nr5/2021 Tema : Suntem iubire!

 

Abonament revista TIPARITA 1 an

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.