FRUMOASA SÂNZIANA

 
148698575_1811595889005733_3743254628033442072_o
 
 
 
AURELIA OANCAAzi vă invit la o plimbare cu copilul din voi, dragii mei prieteni. O zi minunată vă doresc!
 
FRUMOASA SÂNZIANA

Autor: Aurelia Oancă

La marginea satului, într-o colibă mică, locuiau doi oameni săraci: Maria și Tudor. Ei munceau din zori și până-n noapte, dar cu toate acestea abia își duceau zilele. Așa săraci cum erau, se rugau la Dumnezeu să le dăruiască și lor un copil, care să le lumineze zilele și să le bucure sufletele, că tare mai era triști și năpăstuiți.
Într-o zi, pe când mergeau ei tăcuți și gânditori spre holda unde lucrau, aud deodată un scâncet de prunc mic. Se uită unul la altul, apoi încearcă să-și dea seama de unde vine plânsul.
-Ai auzit, Marie?
-Am auzit. Pare să fie un scâncet de copil.
-Și mie așa mi s-a părut.
-Hai să vedem de unde vine și ce este cu adevărat.
S-au apropiat de locul cu pricina, au dat la o parte iarba mare, apoi florile de sânziene crescute acolo, și deodată, în mijlocul florilor văd un coșuleț cu un copilaș în el.
-Doamne, dar este un înger de copil, spuse Maria!
-Ai dreptate. Dar oare al cui este?
Se uitară în jur, dar nu văzură pe nimeni. Mirați și necăjiți în același timp, se întoarseră la copil.
-Abia s-a luminat de ziuă. Oare cine l-a lăsat aici?
-Sau poate că l-a pierdut cineva, spuse Tudor necăjit.
-Cum poți pierde un copil, omule?
-Nu știu. Dar știu că de acum înainte va fi copilul nostru.
-Că bine zici. Dumnezeu ne-a ascultat ruga, spuse Maria, fericită!
Așa că, nici una, nici două, au luat coșul cu pruncul și au pornit spre holda lor. După ce au ajuns, Tudor a căutat niște crengi și niște lemne.
-Ce vrei să faci, Tudore?
-Vreau să construiesc o colibuță pentru puiul nostru.
Mă bucur, spuse Maria fericită că au și ei un pui al lor.
Tudor a terminat coliba, apoi au așezat coșul cu pruncul la umbră, au pus acolo și coșul lor cu merinde, apucându-se de lucru fără întârziere. Copilul parcă simțea fericirea lor, deci a stat cuminte în coșulețul lui, jucându-se cu mânuțele albe și micuțe, până ce a adormit. Pe la ora prânzului, cei doi au venit la colibă să mănânce, dar și să vadă ce face puiul lor.
-I-o fi foame, se gândi Maria.
Scoase din coșul lor o ulcică plină cu lapte de capră și se pregăti să-i dea micuțului să mănânce.
-Oare o fi bun pentru el, întrebă Tudor?
-Nu știu, dar altceva nu avem ce să-i dăm și nu-l putem lăsa flămând.
Dar pruncul nu așteptă să i se dea laptele, că se puse pe un plâns jalnic, voind parcă să spună ceva. Speriată, Maria voi să-l ia în brațe, dar când puse mâna sub el ca să-l ridice, simți că este ud.
-Vai de mine și de mine! De asta plângeai tu așa de tare?
-Bietul copil, așa ne-a spus el că este ud.
-Oare cu ce am să-l schimb? Nu am scutece pentru el!
-Uite, îți dau cămașa mea. Rupe-o și fă-i scutecele, spuse Tudor.
Așa a făcut, Maria. Luă pruncul, îl așeză pe prosopul cu care era acoperit coșul cu merindele lor, dar când desfăcu scutecul ud, văzu că puiul lor este de fapt, o fetiță. S-au uitat unul la altul, fericiți dar și puțin încurcați. Maria luă scutecul uscat, înfășă fetița în el, apoi o luă în brațe, uitându-se întrebător la Tudor.
-Ce nume îi vom da?
-Păi… eu zic s-o numim Sânziana, că doar acolo am găsit-o, nu-i așa?
-Nu se putea un nume mai frumos, spuse Maria fericită că are o fetiță frumoasă, un nume la fel de frumos.
Acum că-i deteră și un nume, s-au pregătit să-i dea lăpticul.
-Dar cum am să-i dau eu laptele, se întrebă Maria, necăjită.
-Nu știu, femeie, că eu nu am văzut așa ceva până acum. Mamele îi pun la sân pe pruncii lor!
-Dar eu nu am lapte în sâni, spuse ea plângând și uitându-se la scumpa ei Sânziana.
Deodată îi vine un gând bun. Se spălă bine pe mâini, luă ulcica, o apropie de degetul ei cel mic, pe care îl vârî în gurița mică și flămândă a fetiței. Încet, încet, picătură cu picătură, o hrăni pe draga ei Sânziana. După o masă așa de bună, micuța adormi în coșulețul ei de paie. Maria și Tudor au privit-o cu dragoste, au îmbucat și ei puțin, apoi s-au întors la muncă, fericiți că s-a întâmplat așa o minune în viața lor.
Au crescut-o pe draga lor fată cum au putut și s-au bucurat de ea în fiecare zi. Nu era numai frumoasă, era bună și ascultătoare, harnică și înțeleaptă. Își ajuta părinții la toate treburile, ba mai mult, făcea și lucruri pe care părinții ei nu le făceau. Aduna florile câmpului, le usca și făcea tot felul de ceaiuri cu care-i vindeca pe toți cei bolnavi din acel sat. Azi așa, mâine altfel și vestea îi mersese departe, în cele patru zări. Ajunse vestea despre ea și la curtea unui împărat dintr-o țară vecină. Acesta era foarte bolnav și doctorii din împărăția lui, nu au putut să-i aducă alinare. Așa că într-o zi, împăratul îl chemă pe fiul său și-i spuse:
-Am auzit că în țara vecină, este o fată care vindecă toate bolile. Te rog s-o cauți și s-o aduci aici, poate că ea mă va vindeca.
-Am să mă duc, tată!
Dădu poruncă să se facă toate pregătirile pentru drum, apoi merse la grajduri.
-Să-mi alegi cei mai buni cai, îi spuse prințul, grăjdarului.
-Am înțeles, măria ta, numai să-mi spui de câți cai ai nevoie.
-Patru cai și o căruță cu merinde.
-Dorința îți va fi îndeplinită, prealuminate prinț.
Totul fu pregătit în mare grabă, apoi prințul își luă doi scutieri și câțiva oșteni și o porni la drum. Au făcut drum lung și după câteva zile au ajuns în țara vecină. Acolo au întrebat din sat în sat, din casă în casă, până au ajuns în satul Sânzianei. Oamenii din sat i-au îndrumat spre căsuța Mariei și a lui Tudor. Prințul Paul când văzu acea căsuță mică, se opri și cugetă: „Oare aici locuiesc oameni?”. Deodată el văzu ușa deschizându-se și o frumoasă cu părul băi ca soarele, ieșind din căsuță. Cum o văzu, prințul simți o durere în inimă și rămase nemișcat, fără să mai poată rosti un cuvânt.
-Bună ziua, mărite prinț! Ce vânt te aduce pe la noi,întrebă fata?
-Bună să-ți fie inima, răspunse prințul, revenindu-și puțin.
-Aveți un necaz mare, dacă ați făcut drumul până aici!
 
va urma
 
 
 
 

Mai citeste: 

Profil GOLD: Aurelia Oancă

Invitatie GLOBART-antologie de arta contemporana in imagini

Invitatie participare la revista tiparita, de colectie, nr5/2021 Tema : Suntem iubire!

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 20 dolari canadieni.

20,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.