Legământ blestemat

Legământ blestemat

Autor: Mariana Kiss

Când mi se face dor de tine,
Mă refugiez printre gânduri…
Adun în palmele mele visuri
Și-ți scriu… câteva rânduri…

Când mi se face dor de tine,
Mă ascund după stele…
Iubirea ta, în viață mă ține…
M-ai învățat să mă joc cu ele…

M-ai învățat să ascult ploaia,
Să știu când vântul iubește.
M-ai învățat să adun roua
De pe frunza, ce de dor tânjește…

Când mi se face dor de tine,
Citesc ceea ce curcubeul scrie.
Îmi trimiți scrisori printre crenoline,
Îmbrăcate de nori, pe a cerului hârtie.

Când vreau să fac dragoste cu tine,
Mă afund în apele cascadei învolburate…
Apa mânioasă… locul tău îl ține…
Mă iubește cu furie…apoi mă dezmiardă cu șoapte.

Când mi se face dor de ochii tăi albaștri,
De buzele tale mereu fierbinți,
Mă așez de dimineață la marginea mării
Și mă cert, în ceruri, cu câțiva dintre sfinți…

Când mi-e dor de tine.
Sparg barierele toate dintre Cer și Pământ…
Te văd cum te apropii de mine,
Și facem, din nou, acel blestemat legământ…

Stai doar câteva clipe și pleci…
În urma ta, se închid uriașe porți…
Mi-au rămas, din nou, acele mângâieri reci…
Mai mult de atât, să-mi oferi… nu poți…