O vioară
Autor: Luminiţa Trăistaru
Când noaptea se lasă
Peste tot afară,
În liniştea deasă
Se aude o vioară.
O vioară plânge
Cu acorduri mute,
Glasul ei se frânge
Nimeni n-o aude.
Pentru că de-o vreme
În inimi şi afară,
Încet se aşterne
Era glaciară.
Murmuru-i un tunet
Ce se pierde…unde?
Vioara-i un suflet
Şi ca ea sunt multe.
Arcuşu-i destinul
Ce-o atinge lin,
El provoacă chinul
Şi al ei suspin.
Şi-n tăcerea nopţii
Ea mereu suspină
De asprimea sorţii
Iarna…e deplină!
