La cumpăna dintre ani

Picaturi de apa vie de Mihaela CD

La cumpăna dintre ani

Autor: Lidia Stoia

… cum zboară anii ăștia… zboară precum păsările dintr-un cuib în care le-au crescut
aripi, lăsând viul omului viu ca un tribut următorilor care vin, la cumpăna dintre ani răsărind
cum răsar în păduri puieții de brazi, timpului nepăsându-i că-mbătrânim între trăirile noastre,
bucuriile şi necazul, ca pui de cuc, bucuria iute plecând, necazul la altul trecând, după ce te-a
băgat în bucluc, în cuiburi de oameni anii să sporească cu ceea ce-i sameni într-un timp avut
ce îți traversează ființa, timpul, tot gol depănat, doar el în energiile ce l-au creat, în ultima zi a
anului, ivit enigmatic din viitor într-un azi, rostogolit din neanturi ca un ou proaspăt ouat, noi,
şi râzând şi plângând prin timp alergând, nimica găsind, vânt căutând în zadarul aflat, unde,
şi piatra devine fir de nisip şi-apoi o fărâmă de praf, pentru fiecare evoluție trecătoare a celor
de sub soare, goliciunea timpului, să fie ca un răvaş, în care, oricare, îşi scrie singur trăirile şi
simțirile, urmându-şi gândirile, între celelalte ducându-şi făptura şi zilele, dând o valoare unui
timp aici petrecut, viața, zidită ca o corabie, ce călătoreşte mult mai puțin decât moartea, dar
totuşi, să dăinuie repetată la infinit într-un infinit al făuririlor ei dintr-o înțelepciune ce astfel a
zămislit-o, încât, nici omul să nu stea prea mult pe pământ, ca un dar de la zei, în oamenii vii,
viața, oglindă, care-n exterior nu îi schimbă, numai în interior conştiința lucrând după cum tu
vrei să fii, în luciul oglinzii zâmbind strident ridurile îndreptați val după val spre ultimul val cu
ultima suflare ce ne va duce în larg… ridurile anunțându-ne că i se strâng, timpului, rândurile,
adunând a vieților pânze pictate cu-a noastră năvală, omul, fluturată năframă-n destin, aicea
căutând să ne găsim fericirea… pentru că… nu ştim, din nou, când venim… aici… să râzi şi să
plângi, să faci şi să dregi neuitând să te joci, visele, jocul sorții, în trăirile vieții neconfudate cu
visele celorlalți, înspre vreri şi dorințe, la fel ca tine de harnici, ştiind că anii-s atât de puțini, ei
trec şi vin având o uşă mereu deschisă spre-o luptă cu viul viului dusă… un fluviu timpul, care
tranzitează ființe, cu tot cu iubiri, uri şi vise, în vieți, doar credința, învrednicindu-se, spre feerii
de lumină promise, în univers, fiecare energie pentru ea însăşi luptând, pe timp, netrebuind să
îl urăşti, când îl vezi din toate lucrurile prea iute plecând, căci, dimpreună în treceri, trecătoare
sunt, totul o chestiune de timp… de aici, până aici, şi atât… poate, singurul pe care nu poți să-l
păcăleşti, invizibil, strecurându-se printre degete… de tine depinde dacă îl pierzi ori îl foloseşti
printre orologii, clopote şi clepsidre… ca el, şi sufletele, venite parcă de nicăieri, să plece la fel,
nevăzute… viețuind, omul coboară şi urcă scări, de el, pentru el, concepute… timpul potrivit cu
roți ce se învârt cu certitudini deseori dureroase, într-un viu unde nimeni n-a reuşit să-l țină pe
loc, o viață lungă să nu însemne că ai fost înzestrat cu noroc, ci… cu ceva zile mai multe, care,
îți dau de furcă să descâlceşti întâmplări cu însărcinări fiecăruia definite, ție să-ți împlinească
în rosturi menirea în faptul că te-ai născut… un singur suflet de-ar lipsi, toate, altfel întâmplate,
pe un făgaş altfel bifurcat, chiar dacă scările coborâte şi urcate nu duc nicăieri, de fapt, numai
tu omule să ajungi să fii azi mai bun decât ieri… peste invizibilul timp aşezându-se invizibilele
cuvinte rostite, cu invizibilele nădejdi şi speranțe la care nutreşti din invizibile orgolii şi măreții
de tine râvnite făcându-ți posibile toate voile bune şi toate nepermisele, într-un timp ce nu e al
tău, ci, pentru o vreme împrumutat cu-atâta cât ți s-a dat, nu mai mult de atât, în singura viață
omul, trăindu-şi propriul anotimp… în trecerea grăbită a lumii spre veci… toți anii… ca pe unul
singur să ți-i petreci, anul ca o singură zi la cumpeni de vremi când temător înveți temându-te
că nu ai de ce să te temi, nici atunci când lacrima arde şi oful te doare, printre adevăruri, să îți
iei inima-n dinți să-ți fi eroul viețuirii tale, într-un vis ce-l ai de trăit, să-ți cânte inima cu sufletul
la viață deschis cum cântă din sufletul frunzei pădurea peste un izvor cu susurul tremurat pe
pietre cu luciri în obraz, fiindcă da… deja ştii că de multe ori vorba bună o mâncă câinii, iar tu,
nu te-ai născut spre-a cerşi, în mişcare continuă, anii, arătându-ne, şi bucuriile şi râsu-plânsul
vieții-n întâmplări ce trebuie să se-ntâmple la fiecare dispuse şi disputate altfel… crucea ta, să
nu semene cu crucea pe care o duce el, şi ,,x” şi ,,y”, invitați să se urce în carusel, oricare-n ani,
anii trăind diferit, anii, parcă câini pe care timpul i-a dezlegat din infinit, lipsiți de răbdare, aşa
gonind, luând-o la picior bine antrenați, unul cu altul mereu aliați, legați într-un lanț… toți zale
cu noi prinşi în ele, ca într-un laț, delimitat arcanul, între botezul cristelniței şi lespedea pietrei
din țintirim, de când, cu toții, oameni ne ştim, dintr-un ştiut, dat, cât ni s-a vrut… zilele, râuri de
lumină, iar nopțile, oceane de-ntuneric presărate cu stele, de surâsul stelelor să depindă sorți
cu bucuria de-a fi om în zilele vieții tale şi-a mele, ele, surâsuri din surâsurile veşniciei… în toți
găsind o parte a rădăcinei de unde-am venit, ca nişte tentacule ce ne trag înapoi, să îi fim toți
infinit astfel încât… fă-ți timp omule, alege rapid pentru ce-ai avea de trăit, după alegerile tale,
viața-n care binele are gustul amar, sau are în ea dulcele mierii, cu dragostea transpirându-ți
pe piele o mare a simțirii şi a trăirii, iubirea, cel mai nobil motiv, pentru care n-ai trăit în zadar
an după an, când, surâsele, trebuie să le înapoiezi veşniciei cu cel din urmă surâs al clipei din
vechiul an, Anul nou, alunecând ca dat cu sacâz peste vechiul vechiului an, aducându-şi timp
nou pentru vremi noi totdeauna la timp, timpul neoprit niciodată, derulat ca-ntr-o roată uriaşă
de linghişpir, ce, n-a fost nicicând stricată, omul, adevărul stelei cu coviltir, călător în călătorie
plecând, ca ceasul croit cu o inimă ce-ncearcă ca ceasul să bată-n miezul ființei de lut, ce aici,
mult mai mult ar fi vrut… neştiind că nemurirea nu înlocuiește pe pământ viețuirea… totuşi să
dorească pentru el veşnicirea… numai pe pământ, să aibă toate, pentru sfârşit, început… anul
să se mântuiască făcând loc altui an, aducând Anul Nou, bădița Troian, ca pe-un sac în spate
plin cu toatele-toate ce-or fii pentru toți neaparat câtă viață li dat, din timp în timp să sărim ca
peste creste din creastă în creastă, unele, avându-le de urcat, sau din ele să cazi împreună cu
alții ce cad, sub clopotul timpului destulă țărână ce-mbogățește lutul pentru noul răsad ce se
ridică spre lumină din trupul firav… toate dragostele, iubindu-l, fiindu-le drag… privindu-l cum
creşte, cum se-nvredniceşte în noul an, năzdrăvan… magia vieții magnific lăsată perpetuă, ea
parcă dintr-un altfel de timp, care pe noi nu ne trece şi nici nu ne petrece, natura altfel murind
şi-nviind, omul, o sărbătoare, în bătătura conştiinței vieții presărat pe pământ de-un braț fără
frică de-nstrăinare, răgazul dintre clipe prea mult neținând, asta, dintr-un dor mare pe care şi
omul l-a căpătat, să simtă viața, cu sufletul la gură trăind, strângând-o-n brațe strâns, aşa ca
pe un copil, ea aducând în tine întreg viul-viu, nemăsurat în trăire de nimic şi nimeni… nici de
trecerile prin timp… sau poate, timpul trece prin noi ca un nebun alergând, noi, insule de timp
între cer şi pământ… la sfârşituri de ani să te minunezi cum se ning clipele… ca-ntr-o inversă
numărătoare de valuri ce-alunecă cu nisipul prizonier în clepsidre, secundele germinate-n ele
cu puls… cu viitorul dintrânsele nedublat implicat unicat în veniri şi plecări, plecarea… făcută
săgalnic când li se subțiază energiilor unda, sufletul, apă vie în vetre de lut… izvor izvorât din
alt izvor de sub pietre unde veşniciile somnu-şi dorm în pământ aşternut după ce ne-au oferit
fericiri cu-mprumut, din ele să dea rădăcini la grădini c-un timp de iubire şi pace… acest, Nou
An, ieşind din propria carapace, să vină… să vină şi pe cadrane de ceas mai bătrâne… pe nici
o cărare negăsind timp de vânzare… însă din veşnicii încă gratis, dintr-un infinit necuprins, el,
Anul Nou, ca un ecou ce sădeşte-o continuare să dea timp şi zilei şi nopții şi mândrului soare
într-un sărut năucitor de lin şi de blând, tu… să spui veşniciei ,, La mulți ani ! „, pierdută de-un
timp bun în brațele bucuriei cu propriul timp, timpul semănându-i din cap până-n picioare, şi
cerul, cu ochiul trăgând, la sărbătorirea vieții fără sfârșit… în ea, omul, ca o sărbătoare să fie
venit, sub cerul frunții sale, mintea, un scut, să-ți şti gândul, numai tu singur, când… mă cauți
în mări de cuvinte desprinse din visul cuminte, tu, alte vise găsind… ale tale… şi tu un vis viu
al vieții monumentale… pe-aceeaşi stea, aceleaşi atingeri… aceleaşi răsărituri şi-apusuri, cu
cântecele vieții încrustate în pulsuri şi-n noul an, ce nimic n-a uitat prin treceri de vaduri… la
toți veșnicia urându-ne ,,La mulți ani ! „, noi, sarea pământului, noi, urma pierdută a vântului,
noi, iertări ale Cuvântului, tereştrii recunoscând timpuri noi modelate-ntr-un lut frământat cu
lacrimi ce-i curg veciei lin pe obraz, fug, parcă, către pământ cu tot ce omul a fost… cu tot ce
este şi cu tot ce va fi şi-n noul an, noi, zestre, nepierdută a infinitului, spre care şi tu aderi din
toate a tale puteri, între vis şi realitate, între dăruiri şi dureri, între ură şi dragoste… un fluviu
de iubire însoțindu-te ce-şi strigă în noi bucuria într-un inegalabil sincron… cu timpul din ani,
adunând eu cântării mele cuvintele cum aduni semințele din bostani… la cumpeni din vremi
trecătoare poezia semințelor să sădească pentru voi pe hârtie urarea ,,Să fi-ți fericiți !”, şi, cu
drag, ,,La mulți ani !”, ca mărturie la veşnicie, că, nu există un timp care să ne separe, nici un
timp care ne uneşte, nici un timp ce devine alb sau incolor, ci… numai un timp de trăire… din
considerații divine de-alcătuire dorul Său zămislindu-ne cu dorul din dor, în viețuire, şi eu ca
tine, cu timpul la purtător… şi al tău şi al meu un dar de la Dumnezeu… pentru tot ce am, Lui
mulțumindu-i, chiar dacă… zboară anii… zboară anii ăştia… ca păsările, scăpate din coliviile
timpului negăsind în pădurile umblătoare un loc să rămâie, omul, umbra pierdută a vântului,
sare a pământului, iertare a Cuvântului, ce… se vrea veşnicie…

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 20 dolari canadieni.

20,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.