Trist Dezmăț

Trist Dezmăț -epigramă- Autor Mihaela CD Fățărnicie și dezmăț de fraze obosite Se-așează falnic într-un raft de preț Și-așteaptă mofturos, să fie răsfoite Dar lasa-n urmă doar un trist dispreț Căci libertatea armă se făcu din vers Si-ndata ce-a fost scris cu nonșalanță Se-ntoarse și-mpunse acidic din mers Pastrandu-si cititorul... la distanță! C-aceasta-i … Continuă lectura Trist Dezmăț →

ECOUL MAGIC TRECE

ECOUL MAGIC TRECE Autor: Aurelia Oancă Dintre catarge sparte pe cerul nopții trist,Răsare o scânteie cu raze aurii,Ce-nșiră peste toate poeme de artistȘi-n suflete așează imense bucurii. Când pleoapa ți-o mângâie lumina răsărităDin magica zidire din vastul univers,Deschide ochii vesel spre raza răsărităȘi pune-ți-o în plete ca rima unui vers. Vei străluci în toate și … Continuă lectura ECOUL MAGIC TRECE →

Cerșetor de vise

Cerșetor de vise Autor: Alice Puiu Din rugăciunea unui amurg încremenit în frunza oarbă a unui cerșetor de vise cresc primăveri descolăcite de fumul îngânând pe deal tăcerea umbrei dintr-o pasăre de nea și-n curgerea letargică din miezul verde ce dezvelește-n ramuri durerea unui cer în căutarea formei din pâinea de lut atinsă de cuvinte … Continuă lectura Cerșetor de vise →

Doruri

Doruri Autor: Teodora Dumitru Mi-e dor de mine când eram Copilă mică, de o șchioapă, Mi-e dor de anii când puteam Să săr prin bălțile cu apă. Mi-e tare dor să mai alerg Pe plaiul verde, însorit Din zorii vieții să culeg Toți anii care i-am iubit! Mi-e dor de ulița pe care Alergam în … Continuă lectura Doruri →

Toamna țopăie voioasă…

Toamna țopăie voioasă... Autor: Maria Tomita Corini Toamna țopăie voiosăPeste crâng amprenta-și lasăE stăpâna gliei-casăE regina cea frumoasă.Sfântă-i gura cea de raiEa sărută-ntregul plaiVântul fluieră la naiToamna-i dulce cum n-o daiFarmec are și-i frumoasăCând este la ea acasăÎn veșmântu-i de crăiasăDoamna-i harnică, mănoasăToamna e cuprinsă-n jocE ținuntă de mijlocDe faimosul vânt-norocCe-nvârtește frunza-n loc.Toamna țopăie ușorPeste … Continuă lectura Toamna țopăie voioasă… →

La maximum

La maximum Autor: George Rîurel Bălan Iubiri ce ard ca o văpaie, la care îngerii se-adună, precum ciupercile în ploaie, se sting ca flacăra-n furtună. Dar până-atunci ne luminează și-i fericesc pe toți aceia ce-s îndeaproape și visează că, sigur, vor vedea scânteia... Și, pân' la urmă, ce contează că nu … Continuă lectura La maximum →