Poezie la înmormântarea unui tată tânăr

Poezie la înmormântarea unui tată tânăr

Autor:  pr Ioan Vasile Cheregi

După un scurt drum
Viata mi s- a scurs,
Am ajuns la capăt
De boala răpus.

Am trăit frumos
Având bucurii
De l – a mea  soție
Si ai mei  copii.

Nu m-aș fi gândit
Ca mor la tinerețe
As fi vrut sa stau
Pan la bătrânețe.

Boala nemiloasa
M – a lovit cumplit
M-a ținut luni bune
De  pat țintuit.

Dar nu am fost singur
Chiar de-am  chinuit
Cât am fost bolnav
Soția  m – angrijit.

Ea mi- a fost alături
Până la sfârșit
M-a iubit nespus
Si m-a prețuit.

Prietenii veneau
Sa-și dea cu părerea
Dar eu nu puteam
Sa le spun durerea.

Gura mi  s – anchis
Nu puteam vorbi
Mâinile picioarele
Nu puteam folosi.

O grea cruce Doamne
Mi – ai dat  sa port mie
Acum m – ai chemat
La Ta – mpărăție.

Iertare îmi cer
La fetița mea
Draga mea fetiță
Nu te- oi mai vedea!

Tare te- am iubit
Ai fost fata mea
Alinarea vieții
Mângâierea mea.!

Iertare îmi cer
La băiatul meu
Darul meu cel mare
De la Dumnezeu.

Iertare îmi cer
La a mea soție
Ai fost lângă mine
A mea bucurie .

De te – am supărat
Iartă – ma acum
Eu ma duc pe veci
Merg pe un alt drum.

Anii au trecut
Copiii sunt mari
Ai grija de ei
Sa fiți cu toți tari.
.

Ca eu astăzi plec
De la casa mea
LAS a mea familie
Doamne- n grija Ta!