Caruselul *Capitolul 2

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 2

 

CAP. 2
Abia aşteptam să se termine ora, să ies
şi să alerg la el. Îl cunoşteam doar de
câteva săptămâni, dar mi se părea că-l ştiu
de-o viaţă. Nu mai puteam fi atentă la ore,
visam şi mă gândeam la el în fiecare clipă a
existenţei mele. Îmi notam mecanic tot ce
spunea profesorul, dar în mintea mea nu
intra alt cuvânt decât Mihai, Mihai, Mihai…
După ore, ne plimbam, mergeam în
parc, unde „închiriam” o bancă. Acolo stăteam
până târziu. Când se lăsa întunericul
şi lumea dispărea de pe alei, ne sărutam şi
ne îmbrăţişam după pofta inimii.
Mihai avea o garsonieră închiriată, dar
parcă nu mă încumetam încă să o văd.
Ştiam că în momentul în care voi ajunge
acolo, voi face şi pasul următor al dragostei
noastre.
Totuşi, într-una din zile, după ce ne-am
plimbat puţin, am urcat la el. Începuse o
ploaie rece şi furioasă, care ne udase până
la piele. Era de la sine înţeles că acolo
trebuia să mergem, să ne uscăm, şi noi şi
hainele noastre. Ploaia grăbise puţin lucrurile,
dar şi noi parcă abia aşteptam să se
întâmple ceva, ca să avem un motiv serios
pentru a urca în garsoniera lui.
Ne-am dezbrăcat repede, fără a ne gândi
în acel moment la altceva, decât la a
pune un prosop uscat pe noi. Mihai a întins
hainele ude, apoi a făcut un ceai. L-am băut
cald. Era extraordinar de bun, nu numai
pentru că îl făcuse el, ci şi pentru că avea
puţin vin. Gustul dulce-acrişor, plus alcoolul
din vin, m-au ameţit puţin.
După ce ne-am băut ceaiul, ne-am
cuibărit unul lângă altul, pe canapea în faţa
televizorului. Acea apropiere, ameţeala dragostei
şi a vinului, m-au lăsat fără nicio
rezistenţă în faţa îmbrăţişărilor lui. Prosoapele
au căzut de pe noi, şi încet, încet,
mâinile lui s-au încolăcit în jurul meu,
mângâind cu tandreţe fiecare părticică a
trupului. Am făcut şi eu la fel, doream
atingerea lui, dragostea lui, doream trupul
lui, şi tot ce era el sau al lui.
Nu mai fusesem niciodată cu un bărbat
şi în momentul culminant al atingerii, am
simţit o durere, după care, el se afla deja în
trupul meu. Şi-a dat seama, şi a fost cât se
poate de tandru, dar eu nu-i mai puteam
răspunde la fel. Când totul s-a terminat, am
stat ghemuită şi speriată de ceea ce
făcusem. Trecerea de la o fază la alta a
vieţii nu a fost tocmai o plăcere. Mihai m-a
mângâiat, m-a sărutat, dar eu mă retrăsesem
deja ca un melc în cochilia sa. Îmi
era teamă.
-De ce eşti tristă, iubirea mea?
-Nu sunt tristă, sunt speriată !
-Speriată ! De ce?
-M-a durut foarte tare. Altfel îmi închipuisem
acest lucru.
-Cum altfel? Ca în filme?
-Probabil, dar acum sunt foarte dezamăgită.
-Nu gândi aşa. Prima dată nu este o
plăcere pentru nimeni.
-Nici pentru tine?
-Nici. Şi eu am suferit prima dată.
-Sper să ai dreptate. Acum îmi doresc
să n-o fi făcut.
-Nu vei mai gândi aşa după o vreme, ai
să vezi.
-Încerc să te cred, dar asta numai pentru
că te iubesc foarte mult.
-Şi eu te iubesc şi crede-mă că nu aş
vrea să-ţi fac ceva rău, pentru nimic în
lume.
-Ştiu, dar acum nu mai vreau să vorbim
despre asta.
M-am cuibărit în braţele lui şi am
încercat să uit durerea. Am adormit
amândoi, îmbrăţişaţi pe canapea, înveliţi
doar cu prosoapele.
Dimineţă, am făcut repede un duş, apoi
am plecat la facultate. Eram marcată de
ceea ce se întâmplase şi încercam să
maschez totul în faţa colegilor mei, părând
bine dispusă. La ore am fost la fel de atentă
ca şi înainte, dar acum mă gândeam la
cealaltă faţă a dragostei, la cea dureroasă.
Dragostea nu ar trebui să doară, ar trebui
să fie plăcută, să fie bună, dar se vede că
nu este întotdeauna aşa cum gândim noi.
După ore nu am mai vrut să merg la
plimbare, îmi era frică de el. M-a înţeles şi
m-a lăsat în pace câteva zile. Nu mi-a lipsit
vreo două-trei zile, dar apoi inima mea şi-a
cerut drepturile. Am încercat să mă apropii
de Mihai, făcându-l să înţeleagă că mi-a
trecut supărarea, frica. A fost foarte fericit
când am acceptat din nou plimbările
noastre. Încet, încet, am reintrat în normalul
dragostei noastre, cu sărutări fără sfârşit, cu
îmbrăţişări pătimaşe.
Acum femeia din mine s-a trezit la viaţă
şi dorea bărbatul iubit. Am acceptat invitaţia
lui timidă, ne-am ascuns în mica lui
garsonieră şi am dat drumul sentimentelor
noastre. Amândoi am fost atât de pătimaşi,
încât nu am putut controla nimic. Dragostea
noastră era ca un tzunami, care loveşte şi ia
totul în calea lui. Nu ne mai puteam
desprinde unul de celălalt. A fost totul
magnific şi ameţitor în acelaşi timp. Căutam
refugiul cuibuşorului nostru, cât de des
puteam. Parcă şi la ore eram altfel, eram
fericită, activă, eram cu totul alt om.
Într-una din zile, am simţit o greaţă
ciudată când m-am trezit, apoi mirosul
cafelei m-a făcut să vomit. M-am speriat,
neştiind ce mi se întâmplă. Eu adoram
cafeaua, şi acum…Nu au trecut prea multe
zile, până să-mi dau seama ce mi s-a
întâmplat. Eram însărcinată.
A urmat a două fază a spaimei, a
groazei. Ce va spune el? Cum va
reacţiona? Ce am să le spun părinţilor mei?
O mie şi una de întrebări care deocamdată
nu aveau răspuns.
Trebuia să-i spun lui Mihai, în fond
amândoi eram vinovaţi. L-am aşteptat după
ore şi am plecat spre parc. Mă gândeam că
acolo, pe băncuţa noastră voi avea mai mult
curaj.
-Ce-i cu tine, m-a întrebat el? N-ai scos
un cuvânt până aici !
-Nu mare lucru, am doar ceva foarte
important să-ţi spun.
-Ce ţi s-a întâmplat? Eşti bolnavă?
-Nu sunt bolnavă, sunt însărcinată.
-Ce?! N-am auzi bine !
-Ba ai auzit, sunt însărcinată !
-Nu se poate ! Am fost cât se poate de
atent.
-Atent, neatent, asta este. Acum te rog
să-mi spui ce vom face?
-Cum adică ce vom face? Ce vei face !
-Eu ! Eu singură?!
-Da, tu singură! Vei face avort !
-Avort ! Dar eu nu vreau să fac avort. Eu
vreau să ne căsătorim, doar ne iubim. Sau
nu-i aşa?!
-Ne iubim, dar acum nu este momentul
pentru căsătorie şi cu atât mai mult pentru
un copil.
-Deci atât de mare a fost dragostea
noastră?
-Este mare, dar nu ne lipsesc complicaţiile.
-Un copil numeşti tu complicaţie?
-În acest moment, da.
-Bun, atunci eu rămân cu complicaţia
mea, iar tu du-te naibii!
-Corina, nu vorbi aşa ! Ştii că te iubesc
foarte mult !
-Mă iubeşti până la complicaţie, de
acolo descurcă-te singură, nu-i aşa?!
-Înţelege-mă şi tu ! Sunt tânăr, nu ne-am
terminat studiile, etc.,etc.
-Te înţeleg. Şi eu sunt la fel de tânără şi
la fel de preocupată pentru studii, dar avort
nu fac, ai înţeles?!
Am plecat de lângă el, am luat primul
taxi şi m-am închis în camere mea de la
cămin. Am plâns până noaptea târziu, când
obosită şi tristă, am adormit. A doua zi, cu
ochii umflaţi, am mers la facultate. O bună
bucată de vreme nu am putut fi atentă la
curs, dar apoi mi-am zis : „gata cu suferinţa,
copilul tău are nevoie de tine, aşa că, luptă”.
Din acea zi nu l-am mai văzut pe Mihai,
parcă îl înghiţise pământul. Îmi lipsea, îl
iubeam enorm şi mă obişnuiam foarte greu
cu lipsa lui. Mă mai durea şi răutatea
colegelor mele când au văzut că încep să
iau proporţii. Parcă se bucurau de necazul
meu. Mă apăsa şi gândul că în curând
termin anul şi cum voi apărea aşa acasă?
Ce vor spune părinţii mei?
Dar asta era situaţia, iar eu trebuia să
suport consecinţele. Am greşit şi acum nu
mai era nimic de făcut. Trebuia să mă
gândesc la puiul de om care creştea în
mine, la viitorul lui şi al meu, la viitorul
nostru.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

 

 

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 20 dolari canadieni.

20,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.